Catre Tur Virtual




Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...

Izolaţi în România, episoadele 5 și 6




Proiecție de film
luni, 29 mai 2017, ora 19, la Cinema Muzeul Țăranului


Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă luni, 29 mai 2017, de la ora 19, la Cinema Muzeul Țăranului, la proiecția episoadelor 5 și 6 ale serialului Izolați în România. Realizator: Dite Dinesz. Intrarea este liberă.


Episodul 5, Mehedinţi
Singurătatea e neputinţa care apare la capătul vieţii
Coada Cornetului e un cătun în Munţii Mehedinţului care, deşi are numele pe un indicator rutier, nu are drum până sus. După ce drumul forestier se transformă într-o potecă, îi întâlneşti pe Vasile şi Mărioara, Petre şi Maria. De-o viaţă trăiesc aici sus, iar bătrâneţea i-a prins singuri într-un cătun aproape pustiu.
Petre merge în fiecare zi să-şi ajute vecinii, deşi el e adus de spate şi mai mult tace. Are o potecă ce duce la fântână şi pe care merge numai el, o jumătate de oră, în fiecare zi. O altă potecă, altă oră de mers, îl duce la o răscruce unde, o dată pe săptămână, vine pâinea. Zece pâini pentru el şi zece pentru Vasile. Le îndeasă pe toate într-o desagă ce-o poartă în spate.
Vasile nu mai poate să meargă nici după apă, dar o îngrijeşte pe Mărioara care stă la pat. Nici un medic n-a urcat la ei, ori vreun asistent social.
Peste munte, la Isfani, e vremea cositului. Un alt cătun fără drum, cu zece familii.

Episodul 6, Delta Dunării
Ajungi la ei cu barca, după ce ai mers 4 ore cu nava Pasagerul până la Sulina. Deşi vara îi caută turiştii, ei rămân oamenii pustiului. Arareori au vecini şi oriunde ar vrea să ajungă, trebuie să treacă o apă. Ne reîntoarcem în Delta Dunării după 10 ani şi găsim mai puţini oameni. Locul lor e luat tot mai mult de ape şi vegetaţie.
Pe un canal ce ducea odată către Sfiştofca a apărut un schit. Părintele Nectarie e convins că abia aici, la pustie, începi să te aduni.

 











 




înapoi la pagina principală
 
inchis