Catre Tur Virtual




Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când, între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...

Pieptănarii, în povești și în arhive




Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă luni, 19 noiembrie 2018, de la ora 18.30, la Clubul Țăranului, la o nouă întâlnire din seria Conferințelor de la Șosea. Petre Matei – cercetător și istoric în cadrul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, și Cătălina Tesăr – cercetător și antropolog la MNȚR, vor vorbi despre Pieptănarii, în povești și în arhive.

În contextul reformei agrare de la 1920 și al unei agriculturi slab mecanizate, romii pieptănari din SE României, înca nesedentarizați, lucrează și trăiesc vara pe marile moșii agricole, iar iarna practică comerțul ambulant prin sate. Mobilitatea lor răspunde nevoilor economice ale epocii. Cu toate acestea, stilul lor itinerant de viață este perceput ca un pericol atât de către poliție, cât și de către autoritățile locale. În timpul celui de-al doilea război mondial, romii pieptănari, aflați în plin proces de sedentarizare, sunt deportați în Transnitria, categorisiți a nu avea „mijloace de existență sau ocupație precisă din care să trăiască în mod cinstit prin muncă, și deci constituie o povară și un pericol pentru ordinea publică”.

Îmbinând perspective antropologice cu perspective istorice asupra formelor de mobilitate și a activităților economice practicate de romii pieptănari din SE României în secolul XX, prezentarea pune față în față mărturii personale cu documente de arhivă pentru a răspunde la întrebări de genul: Cum explicăm criminalizarea nomadismului? Este nomadismul romilor o trăsătură culturală ori o opțiune economică? Cum explicăm practicarea agriculturii de către romi așa ziși nomazi? Vom concluziona cu întrebări generale despre cum citim arhivele și cum ascultăm poveștile oamenilor sau cum putem îmbina cercetarea antropologică cu cea istorică.

Intrarea este liberă.

 




înapoi la pagina principală
 
inchis