Catre Tur Virtual




Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase, sau surprinzătoare, sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totdată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când, între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...

Războiul împotriva țărănimii




Anii colectivizării (1949 – 1962)
21 decembrie 2012 – 5 mai 2013, Sala Oaspeți


Din expoziție: Anii colectivizării


Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă vineri, 21 decembrie 2012, la ora 17.00, la Sala Oaspeți, la vernisajul expoziției Războiul împotriva țărănimii. Anii colectivizării (1949-1962).


Muzeul Național al Ţăranului Român îşi împlineşte astăzi o datorie istorică, aceea de a crea o expoziţie pe tema colectivizării, care este experienţa-limită a ţărănimii române în secolul XX.

Expoziţia relevă sensul adânc şi atroce al experimentului social comunist, caracterul său nihilist, forţa sa tectonică, pentru întreaga categorie a ţăranilor. Totodată, reprezentăm în cadrul expunerii rezistenţa şi supravieţuirea ţărănimii în aceste condiţii istorice extreme, pentru a putea avea tabloul general al unei societăţi aflate într-un proces de transformare fără precedent.

Colectivizarea este un proces extrem de complex, care vizează simultan câmpuri diverse: politicul, socialul, economicul etc. În mod concret, colectivizarea este o operaţiune care ţine de represiune şi de furtul proprietăţii particulare pentru formarea proprietăţii de stat şi cooperatiste. Ţelul final este formarea unei clase de muncitori agricoli „eliberaţi” de orice conştiinţă istorică, capabili să producă hrană pentru întreaga societate comunistă. Ţărănimea este, pentru comunism, clasa cea mai înapoiată, cea mai refractară schimbării revoluţionare, clasă care poartă cu sine cele mai multe reziduuri istorice, economice, culturale, religioase şi etnice. Modernitatea comunistă priveşte ţăranul însuşi ca pe un reziduu istoric care trebuie eliminat, anihilat în substanţa sa. Ţăranul poartă, din punctul de vedere al comunismului, toate bolile metafizice şi istorice posibile, este religios, este legat de pământ, este conservator. Astfel, colectivizarea este totodată un proces de curăţare şi de reeducare, de reconstrucţie a ţesutului social prin intervenţia represivă a politicului.


Curatori: Mihai Gheorghiu, Irina Hasnaș Hubbard, Maria Mateoniu, Vlad Columbeanu
Consultant științific: Cosmin Budeancă

Expoziția va putea fi vizitată, până pe 5 mai 2013, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.


Cu ocazia deschiderii acestei expoziții vom lansa și numărul 17 din 2012 al revistei Martor care are ca temă Viața cotidiană în comunism. Istorie, memorie, uitare (Everyday life during communism. History, memory, oblivion/ La vie quotidienne pendant le communisme. Histoire, mémoire, oubli), coordonat de Mihai Gheorghiu și Maria Mateoniu. Direcția revistei Martor: dr. Ioana Popescu, director; Simina Bădică, redactor șef.

Cotidianul comunist este în cel mai înalt grad paradoxal şi miraculos. Cotidianul comunist este permanent o tensiune insolubilă care îşi găseşte mereu soluţia, o imposibilitate patentă de supravieţuire care ajunge mereu, inevitabil la supravieţuire, la continuitate, la gestul vital al rezistenţei ca fiinţă umană în faţa oricărui mecanism al disoluţiei, al terorii sau al disciplinei carcerale al unei societăţi care mizează pe transformarea fiinţei umane în mecanism biologic, în soldat al cauzei victoriei apocaliptice a economiei şi justiţiei comunist-proletare. Cotidianul comunist este spaţiul-timp al unei eterne contrafaceri a oricărei existenţe autentice, al oricărei autenticităţi morale, etice. Dar, deloc paradoxal, cotidianul comunist este eroarea care devine adevăr, falsul care se autentifică, compromisul care izbândeşte. Gestul cotidian, supravieţuirea cotidiană, minciuna cotidiană, eroismul cotidian, toate se amestecă în realitatea indescriptibilă a unei societăţi damnate. Existenţa fiecăruia, zi de zi, împinge la supravieţuire, la lupta pentru identitate, pentru libertate, pentru anularea fricii şi a terorii sociale şi politice, împinge zi de zi la umanitate, la normalitate, la decenţă. Printre ruinele sistemului, printre coloane sale de glorie, printre lagărele sale de muncă omul, oamenii îşi croiesc drumul, un drum al lor, al rezistenţei, al minciunii, al disimulării sau al eroismului.





Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Centrul Național al Cinematografiei, Arhiva Națională de Film, Muzeul Național de Istorie a României, Penitenciarul București-Jilava, Fundația Culturală „Negru Vodă” Făgăraș, Institutul Român de Istorie Recentă, Fundaţia Academia Civică, Agerpres.
 


înapoi la pagina principală