Catre Tur Virtual
În mod special remarcăm donaţiile colecţionarilor Marian şi Luminiţa Iacob (185 piese – icoane pe lemn şi pristornice din sec. XIX şi XX din zona Munteniei), valoroasa colecţie de pristornice circulare a lui Constantin Movileanu-Bobulescu (8 piese de sec. XIX din Moldova), care au aparţinut străbunicului donatorului, cunoscut prescurar din Iaşi (Costache Movileanu), toate inscripţionate în chirilică precum şi cele câteva zeci de icoane pe lemn şi glajă donate muzeului în anul centenarului de Manola Cristina Ciobanu, urmaşa colecţionarului Corneliu Anton Ciobanu.

Patrimoniul este completat de o colecţie de peste 7.000 de ouă încondeiate donată de familia doctorilor Maria şi Nicolae Zahacinschi.

Achiziţionarea celor şase biserici de lemn din judeţele Arad şi Hunedoara, purtătoare ale unei întregi istorii religioase şi civice româneşti (patru conservate „in situ\", iar două, în incinta muzeului), dezvoltă considerabil şi semnificativ nu doar patrimoniul, ca atare, al instituţiei, cât, mai ales, posibilităţile acesteia de a îmbogăţi cunoştinţele şi viaţa spirituală a vizitatorilor, oferindu-le ocazia de a aprecia nemijlocit ingeniozitatea şi măiestria meşterilor-ţărani de a construi edificii de cult şi de a imagina şi picta scene relevante din marele Ciclu Hristologic (Cina, Judecata, Patimile Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea), momente din Geneză, Chipul Măriei cu Pruncul, arhangheli, îngeri, prooroci ş.a. Inedită şi de mare valoare este apoi colecţia Ţări străine alcătuită din obiecte tradiţionale, de uz casnic şi decorative, în număr de peste 4.000, provenite din schimburi şi colaborări internaţionale, care oferă o bază temeinică cercetărilor comparate pentru o mai bună cunoaştere a participării diferitelor popoare la constituirea patrimoniului cultural universal.

Muzeul Național al Țăranului Român – 30 de ani




5 februarie 2020
Expoziție, lansare de carte, filme etnologice



În ziua de luni, 5 februarie 1990, se re-fonda Muzeul de la Șosea având o nouă titulatură – Muzeul Țăranului Român. Recunoașterea pe care a câștigat-o se datorează viziunii fondatorului său, Horia Bernea, fiind singurul muzeu de autor din România și un loc favorabil individualităților. De asemenea, este unul din puținele muzee din țară al cărui patrimoniu imaterial este re-vizitat și re-interpretat în proiectele artistice ale unora dintre specialiștii săi.
Miercuri, 5 februarie 2020, la împlinirea a 30 de ani de la re-fondare, invităm prietenii Muzeului să sărbătorim cu expoziții, lansări de carte și proiecții.
Intrarea este liberă.

Lansarea numărului 24/2019 al revistei MARTOR
La fosta Sală Irina Nicolau, de la ora 17.00

Deschidem seria de evenimente aniversare, la ora 17.00, cu lansarea numărului 24/2019 al revistei MARTOR. Anuarul de antropologie al Muzeului Țăranului Român, având ca titlul „Politics of Memory: the Collecting, Storage, Ownership and Selective Disclosure of Archival Material” („Politici ale memoriei: colecționare, depozitare, proprietate și dezvăluire selectivă a materialelor de arhivă”).

Coordonatorii numărului, Corina Iosif, Bogdan Iancu și Iris Șerban, vor iniția o discuție pe tema arhivelor și arhivării, pornind de la numărul revistei, ce reunește cercetări originale și materiale vizuale ce reflectă, mai ales, două tipuri de fenomene. Pe de o parte, sunt prezentate studii de caz despre arhive deja consacrate, ce nu aveau, în principiu, vocația deschiderii către publicul larg, dar care își flexibilizează și își redefinesc frontierele, prin crearea de platforme digitale ori prin introducerea noilor tehnologii de înregistrare digitală. Pe de altă parte, aflăm cum iau naștere și se constituie arhive noi, ce pornesc de la stocarea sau colecționarea de materiale al căror obiectiv nu era inițial reprezentat de arhivare. În această situație se regăsesc arhive cu un statut ambiguu, cum ar fi cele rezultate în urma desființării unor instituții, ori arhivele private ale unor personalități. Emergența, în special în Europa de Est, a acestei diversități de arhive este un fenomen ce obligă la redefinirea dreptului de proprietate asupra memoriei individuale așa cum se regăsește în arhive (și, în consecință, instituționalizarea sa), dar și la redefinirea eticii de constituire, accesare, păstrare, utilizare și valorificare a „memoriei arhivate”. În continuarea dezbaterii, în dialog cu publicul, prezentăm două colecții din Arhiva de Imagine (MNȚR) și provocările pe care le presupune arhivarea și valorificarea lor.

În partea a doua a întâlnirii, vă propunem o incursiune în arhivele Studioului de Film Documentar „Alexandru Sahia“, prin proiectarea filmului „Nunta la Lerești” (1976, 22 min., regia Eugenia Guțu), inclus pe DVD-ul Sahia Vintage V, realizată prin amabilitatea One World Romania. Proiecția va fi urmată de o discuție cu Alina Popescu despre recent lansata platformă Sahia Vintage.

MăiestrIA. Povestea cusută a iei
Expoziție itinerantă și lansarea albumului omonim,
La Sala Acvariu, de la ora 18.00

De la ora 18.00, Ambasada Republicii Moldova în România vă așteaptă la lansarea volumului „MăiestrIA – povestea cusută a iei”, un album unic în spațiul românesc, dedicat iei autentice tradiționale, a cărui autoare este basarabeanca Stela Moldovanu.

Evenimentul este o bună ocazie de a ne reaminti despre simbolistica și originalitatea portului popular al neamului românesc. Cartea cuprinde 448 de pagini bogat colorate, cu peste 500 de fotografii și ilustrații originale, în 9 capitole, în care se vorbește despre istoria și personalitățile care au promovat ia, creațiile noi, fotografiate detaliat realizate în ultimii ani, ii de colecție, oameni valoroși, precum și sfaturi necesare pentru cei care vor să înceapă a coase corect și informat. De asemenea cartea mai cuprinde capitole dedicate simbolurilor de pe ie și descifrarea lor, cele mai frecvente tehnici de cusut, precum și un glosar cu termeni din domeniul portului popular.

Lansarea va fi însoțită de o superbă expoziție de ii autentice, cusute manual, în cadrul proiectului „Măiestria”, desfășurat la Chișinău. În prezent, Clubul MăiestrIA în acțiune numără peste 100 de femei și un bărbat din Republica Moldova, care activează în domenii absolut diferite, dar care cos din pasiune. Anterior, colecția de cămăși autentice a fost expusă la Chișinău și la Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA din Sibiu.

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Acvariu, până pe 16 februarie, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.

Proiecții de filme etnologice
La Cinema Muzeul Țăranului, de la ora 19.00 și de la ora 20.30

Din 2005 și până în prezent, Ministerul Culturii a reușit să obțină înscrierea a șapte elemente din România în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Acestea sunt: ritualul Călușului, doina, ceramica tradițională de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, jocul fecioresc din România, tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova, Mărțișorul - practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie.
Miercuri, 5 februarie, de la ora 19.00, veți avea ocazia de a viziona o parte din filmele de prezentare a acestor elemente vii de patrimoniu cultural imaterial:
Colindatul de ceată bărbătească (10 min.)
Ritualul Călușului (33 min.)
Doina (13 min.)
Tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova (10 min.)

De la ora 20:30, publicul va putea viziona filmul documentar Timoc. Lumea de dincolo (2011, 82 min.), în regia lui Marius Olteanu.
Comunitatea românească din Timoc, Serbia, este convinsă că, după moarte, mergi într-un loc identic cu acesta în care trăiești, numit însă lumea de dincolo.
„Am plecat spre granița cu Serbia înarmat - dimensiunea belicoasă a cuvântului e ușor forțată - cu un Nikon D90 și având o oarecare teamă de ce aș putea întâlni acolo. Tema convenită cu Institutul Cultural Român avea toate datele necesare provocării unei astfel de emoții - Obiceiurile funerare ale românilor din Timocul Sârbesc. În cele câteva mii de fotografii făcute în săptămânile și la înmormântările care au urmat, am încercat să înțeleg și să văd dincolo de această acceptare, de seninătatea cu care oamenii din acea parte a lumii vorbeau, într-o română îndatorată într-o oarecare măsură limbii sârbe, dar ușor de înțeles, despre morți, despre lumea de dincolo și poveștile ei. Sensul acestei lumi nu era acolo unde îl căutasem eu inițial. Nu era nimic de basm, nimic supranatural. Sensul venea din plenitudinea sentimentului că nimeni și nimic nu moare atâta timp cât este păstrat în amintiri, cântece, vise, povești, fotografii. Sentiment care se citea în riduri, în lacrimi, în strânsul din pumni, în glume, în mersul demn dar cu capul plecat, în ședințele de vorbit cu morții, în dans, în horele de pomană, în lumina focurilor aprinse în cimitire noaptea pentru luminarea drumului celor dragi.” Marius Olteanu
 

 


înapoi la pagina principală
 
inchis