To Virtual Tour
În mod special remarcăm donaţiile colecţionarilor Marian şi Luminiţa Iacob (185 piese – icoane pe lemn şi pristornice din sec. XIX şi XX din zona Munteniei), valoroasa colecţie de pristornice circulare a lui Constantin Movileanu-Bobulescu (8 piese de sec. XIX din Moldova), care au aparţinut străbunicului donatorului, cunoscut prescurar din Iaşi (Costache Movileanu), toate inscripţionate în chirilică precum şi cele câteva zeci de icoane pe lemn şi glajă donate muzeului în anul centenarului de Manola Cristina Ciobanu, urmaşa colecţionarului Corneliu Anton Ciobanu.

Patrimoniul este completat de o colecţie de peste 7.000 de ouă încondeiate donată de familia doctorilor Maria şi Nicolae Zahacinschi.

Achiziţionarea celor şase biserici de lemn din judeţele Arad şi Hunedoara, purtătoare ale unei întregi istorii religioase şi civice româneşti (patru conservate „in situ\", iar două, în incinta muzeului), dezvoltă considerabil şi semnificativ nu doar patrimoniul, ca atare, al instituţiei, cât, mai ales, posibilităţile acesteia de a îmbogăţi cunoştinţele şi viaţa spirituală a vizitatorilor, oferindu-le ocazia de a aprecia nemijlocit ingeniozitatea şi măiestria meşterilor-ţărani de a construi edificii de cult şi de a imagina şi picta scene relevante din marele Ciclu Hristologic (Cina, Judecata, Patimile Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea), momente din Geneză, Chipul Măriei cu Pruncul, arhangheli, îngeri, prooroci ş.a. Inedită şi de mare valoare este apoi colecţia Ţări străine alcătuită din obiecte tradiţionale, de uz casnic şi decorative, în număr de peste 4.000, provenite din schimburi şi colaborări internaţionale, care oferă o bază temeinică cercetărilor comparate pentru o mai bună cunoaştere a participării diferitelor popoare la constituirea patrimoniului cultural universal.

AGAPE




Program de educaţie muzeală pentru copii din medii sociale defavorizate


Muzeul Ţăranului Român continuă seria de proiecte dedicate copiilor din medii defavorizate, începută în 2002, prin care aceştia să poată beneficia de participarea gratuită la Atelierul de Creativitate şi de vizite urmate de lucru în sălile muzeului. În cadrul programului dorim să folosim arta şi educaţia non-formală (la care acesti copii au mai puţin acces) prin realizarea a mai multe tipuri de ateliere de creativitate în scopul dezvoltării creativităţii, însuşirii de abilităţi practice şi formării deprinderilor de relaţionare şi socializare.
Agape este iubirea de semeni, iubirea de frumos, iubirea de părinţi, iubirea de Dumnezeu, iubirea care dăruieşte, care aşteaptă, care însoţeşte, care binecuvântează. Iubirea care sporeşte, care adună, care uneşte. Vrem să dăruim acestor copii câte ceva din darurile muzeului şi ale culturii tradiţionale româneşti, vrem să le oferim posibilitatea şi puterea de a vedea şi a înţelege frumuseţea lumii ţăranului român.

Atelierele pe care le propunem:

Lecţii de etnologie, desen, pictură, cusături cu Ruxandra Grigorescu
Pornind de la pictura ţărănească văzută în sălile muzeului, copiii desenează şi pictează pe diverse suporturi (hârtie, pânză, lemn, sticlă, mic mobilier). După modele (izvoade), dar şi din imaginaţie, pofta de culoare vine văzând, lucrând, experimentând.
Număr de participanţi: maxim 15 copii / atelier cu vârsta între 6 şi 14 ani

Atelierul de teatru de animaţie (teatru de umbre) cu Beatrice Iordan
Propune apropierea copiilor de lumea poveştilor tradiţionale şi însuşirea unor tehnici de construit siluete specifice teatrului de umbre. Pe durata atelierului de teatru, participanţii vor fi ajutaţi să înţeleagă şi să deprindă arta mânuirii siluetelor, precum şi arta jocului actoricesc. Pornind de la câteva dintre personajele fantastice prezente în basme: Baba-Cloanţa, Muma-Pădurii, Făt-Frumos, Ileana-Cosânzeana şi Zmeul Zmeilor se vor realiza mici scenarii cărora le vom da viaţă într-o scurtă piesă de teatru.
Număr de participanţi 12 copii cu vârsta între 7 şi 18 ani.

Atelier de fotografie cu George Turliu
„La atelierul de fotografie învăţăm să mânuim aparatul de fotografiat. Acesta are două hăţuri şi două butoane. Primul este verde şi este foarte important pentru că de el depinde bunul mers al fotografierii artistice. Cel roşu nu este la fel de important, dar este mult mai frumos. Hăţurile sunt pentru strunirea aparatului. Aceasta tehnică străveche am învăţat-o de la un bătrân apaş, pe care l-am întâlnit la Babele, ţinea în mână un dagherotip şi prindea pe peliculă sufletul vântului.”
Număr de participanţi: 5 copii / atelier cu vârsta între 14 – 18 ani.

 


back to main page