Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

AGAPE




Program de educaţie muzeală pentru copii din medii sociale defavorizate


Muzeul Ţăranului Român continuă seria de proiecte dedicate copiilor din medii defavorizate, începută în 2002, prin care aceştia să poată beneficia de participarea gratuită la Atelierul de Creativitate şi de vizite urmate de lucru în sălile muzeului. În cadrul programului dorim să folosim arta şi educaţia non-formală (la care acesti copii au mai puţin acces) prin realizarea a mai multe tipuri de ateliere de creativitate în scopul dezvoltării creativităţii, însuşirii de abilităţi practice şi formării deprinderilor de relaţionare şi socializare.
Agape este iubirea de semeni, iubirea de frumos, iubirea de părinţi, iubirea de Dumnezeu, iubirea care dăruieşte, care aşteaptă, care însoţeşte, care binecuvântează. Iubirea care sporeşte, care adună, care uneşte. Vrem să dăruim acestor copii câte ceva din darurile muzeului şi ale culturii tradiţionale româneşti, vrem să le oferim posibilitatea şi puterea de a vedea şi a înţelege frumuseţea lumii ţăranului român.

Atelierele pe care le propunem:

Lecţii de etnologie, desen, pictură, cusături cu Ruxandra Grigorescu
Pornind de la pictura ţărănească văzută în sălile muzeului, copiii desenează şi pictează pe diverse suporturi (hârtie, pânză, lemn, sticlă, mic mobilier). După modele (izvoade), dar şi din imaginaţie, pofta de culoare vine văzând, lucrând, experimentând.
Număr de participanţi: maxim 15 copii / atelier cu vârsta între 6 şi 14 ani

Atelierul de teatru de animaţie (teatru de umbre) cu Beatrice Iordan
Propune apropierea copiilor de lumea poveştilor tradiţionale şi însuşirea unor tehnici de construit siluete specifice teatrului de umbre. Pe durata atelierului de teatru, participanţii vor fi ajutaţi să înţeleagă şi să deprindă arta mânuirii siluetelor, precum şi arta jocului actoricesc. Pornind de la câteva dintre personajele fantastice prezente în basme: Baba-Cloanţa, Muma-Pădurii, Făt-Frumos, Ileana-Cosânzeana şi Zmeul Zmeilor se vor realiza mici scenarii cărora le vom da viaţă într-o scurtă piesă de teatru.
Număr de participanţi 12 copii cu vârsta între 7 şi 18 ani.

Atelier de fotografie cu George Turliu
„La atelierul de fotografie învăţăm să mânuim aparatul de fotografiat. Acesta are două hăţuri şi două butoane. Primul este verde şi este foarte important pentru că de el depinde bunul mers al fotografierii artistice. Cel roşu nu este la fel de important, dar este mult mai frumos. Hăţurile sunt pentru strunirea aparatului. Aceasta tehnică străveche am învăţat-o de la un bătrân apaş, pe care l-am întâlnit la Babele, ţinea în mână un dagherotip şi prindea pe peliculă sufletul vântului.”
Număr de participanţi: 5 copii / atelier cu vârsta între 14 – 18 ani.

Atelierele se ţin în fiecare luni.



 


înapoi la pagina principală