Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

Expoziţie de fotografie Inge Morath
„Jurnalul meu românesc”





Din 2 septembrie  până pe 17 octombrie 2010, la Sala Oaspeţi

Vernisaj: 2 septembrie, ora 18.00

În septembrie 2010 Forumul Cultural Austriac împreună cu Muzeul Ţăranului Român va prezenta prima expoziţie de mari dimensiuni cu lucrările celebrei fotografe Inge Morath. Opera fotografică a lui Inge Morath (1923 – 2002) este puternic influenţată de stilul lui Henri Cartier-Bresson, alături de care aceasta a lucrat mult timp. Ea a creat o voluminoasă operă fotografică pentru Agenţia Foto Magnum, operă ce şi-a găsit consacrarea internaţională.
Deşi nu se poate spune că Inge Morath a fost uitată, abia în prezent se descoperă totuşi lucrări de-ale ei care nu au mai fost până acum publicate. În toamna 2009 s-a deschis la galeria Agenţiei Foto Magnum o expoziţie cu titlul „First Colour“, ce este însoţită de o publicaţie a editurii germane Steidl. Vor urma şi alte expoziţii acompaniate de publicaţii.
România a fost pentru Inge Morath o ţară în care artista s-a întors în repetate rânduri. Nu numai că a studiat la Bucureşti (1943), ci a întreprins şi numeroase călătorii prin România: 1958, 1967 şi 1994. Din aceste călătorii au rezultat circa 1.000 de fotografii care încă nu au fost date publicităţii, precum şi un jurnal, în care aceasta şi-a notat experienţele şi impresiile.
La Muzeul Ţăranului Român va fi deschisă, începând cu 2 septembrie 2010, o expoziţie cuprinzând 133 de lucrări ale lui Inge Morath, care depun mărturie despre viaţa în România pe timpul unor perioade semnificative pentru această ţară. Este vorba aici, în mod sigur, nu doar despre nişte documente de o calitate aflată dincolo de orice dubiu, ci şi cu un conţinut deosebit de interesant.
Inge Morath, care a trăit începând cu anii ´50 în majoritatea timpului în SUA, unde s-a şi căsătorit în 1962 cu autorul Arthur Miller, a rămas credincioasă rădăcinilor ei europene, întreprinzând lungi călătorii pe acest continent.
Cu sprijinul BCR, explorarea spaţiului rural în cadre alb-negru inedite se concretizează acum într-o poveste interesantă nu doar pentru prieteni şi familie, ci pentru toţi cei care sunt gata să înţeleagă în ce fel această experienţă unică, intimă, detaliată a fotografei austriece devine, prin simpla sa consemnare, o istorie comună.
Publicaţia care va însoţi expoziţia conţine numeroase imagini, un text scris de prietenul ei Kurt Kaindl, cel care a însoţit-o pe parcursul ultimei sale călătorii în România, precum şi o scurtă biografie a fotografei.

Expoziţia va fi deschisă la Sala Oaspeţi, până pe 17 octombrie, de marţi până duminică, între orele 10:00 şi 18:00

 


înapoi la pagina principală