Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

Pe aripile timpului




 

Sound exhibition

17 septembrie 2011 – 5 februarie 2012, Sala Oaspeţi
 

Descarca Video:FLV



Pe aripile timpului reprezintă transpunerea expoziţiei L’air du temps concepute şi inaugurate la Muzeul de Etnografie din Geneva (MEG) în 2009, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la dispariţia savantului român Constantin Brăiloiu. Expoziţia a fost preluată de Muzeul Ţăranului ca semn al preţuirii pentru un mare etnomuzicolog european care face şi astăzi cinste ţării sale de origine.


„Într-o măsură sau alta, toate muzicile sunt marcate de timp. Fiecare dintre ele este totodată produsul tradiţiei şi expresia epocii sale. Pornind de la Arhivele internaţionale de muzică populară (AIMP), constituite la Muzeul de Etnografie din Geneva (MEG) în anii 1940-1950 de faimosul etnomuzicolog român Constantin Brăiloiu (1893-1958), expoziţia de faţă abordează marile probleme legate de identitate şi de memorie în era mondializării. Pe aripile timpului evocă provocările legate de constituirea, conservarea şi valorificarea arhivelor muzicale. Mărturie a diversităţii culturale, expoziţia revelează raportul intim şi universal dintre muzică şi emoţii. Vizitatorul este invitat să se cufunde într-un univers sonor supus influenţelor celor mai felurite. Muzicile se transformă odată cu lumea, pentru a se adapta circumstanţelor şi a răspunde trebuinţelor şi aşteptărilor noastre. Atunci unde se ascunde autenticitatea unei muzici? În respectul faţă de vechile forme? În puterile şi efectele pe care le produce asupra auditorilor? Sau pur şi simplu în intenţiile interpreţilor săi?

Pe aripile timpului propune în această privinţă câteva piste de reflecţie insolite. De la muzicile ţărăneşti de altădată la manele, cântări moderne care recurg la tehnologiile contemporane cele mai noi, muzicile populare ale României sunt puse în scenă într-un remix audiovizual spectaculos. Expoziţia abordează, în fine, lumea şlagărelor, acele cântări de succes care invadează spaţiul nostru sonor şi ni se gravează în memorie fără să prindem măcar de veste.

Astfel muzica apare totodată ca imagine a societăţii şi ca produs al culturii. În această expoziţie figura lui Brăiloiu şi exemplul muzicilor populare din România servesc drept fir conducător şi pretext al unei reflecţii antropologice mai largi asupra universalităţii muzicii ca fapt uman.”

 

Laurent Aubert


Expoziţia, realizată în parteneriat cu Muzeul de Etnografie din Geneva şi cu Ambasada Confederaţiei Elveţiene în România şi inclusă în programul Festivalului George Enescu şi al Zilelor Europene ale Patrimoniului din acest an, marchează 100 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Elveţia.

Expoziţia Pe aripile timpului va rămâne deschisă până pe 5 februarie 2012 şi va putea fi vizitată la Sala Oaspeţi, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00.

Mai multe despre expoziţia L'air du temps (Muzeul de Etnografie din Geneva):
http://www.ville-ge.ch/meg/expo12.php
http://www.catnuss.com/en/museum/l-air-du-temps/








À un degré ou à un autre, toute musique est soumise à l’air du temps. Chacune est à la fois le produit de sa tradition et l’expression de son époque. Sur la base des Archives internationales de musique populaire (AIMP), constituées au MEG dans les années 1940-50 par le fameux ethnomusicologue roumain Constantin Brailoiu (1893-1958), cette exposition aborde les grandes questions de l’identité et de la mémoire à l’ère de la mondialisation.
«L’air du temps» évoque les défis que soulèvent la constitution, la conservation et la valorisation d’archives musicales. Témoignage sur la diversité culturelle, l’exposition révèle le rapport intime et universel que la musique entretient avec les émotions. Le visiteur est invité à s’immerger dans un univers sonore soumis aux influences les plus diverses. Le monde change et, à son image, les musiques se transforment, s’adaptent aux circonstances pour répondre à nos besoins et à nos attentes. Où se situe alors l’authenticité d’une musique?
Dans son respect des formes anciennes? Dans ses pouvoirs et les effets qu’elle produit sur ses auditeurs? Ou simplement dans les intentions de ses interprètes?
«L’air du temps» propose à cet égard quelques pistes de réflexion insolites. Des musiques villageoises d’antan aux manele, chansons tsiganes modernes faisant usage des technologies les plus contemporaines, les musiques populaires de Roumanie sont mises en scène dans un spectaculaire remix audiovisuel. L’exposition aborde enfin le monde des tubes, ces chansons à succès qui envahissent notre espace sonore et se gravent à notre insu dans notre mémoire. La musique apparaît ainsi à la fois comme l’image de la société et le produit de la culture.
Dans cette exposition, la figure de Brailoiu et l’exemple des musiques populaires de Roumanie servent de fil conducteur et de prétexte à une réflexion anthropologique plus large sur l’universalité de la musique comme fait humain.


---------------------------------------------
Sponsori: Novartis, ABB, Holcim, Franke, Vulcain, Heidi, Nestle, Rabo, Sika, Swiss International Air Lines, Audioconsult, Geberit, HBA, Mattig Management Partners, Swiss Arms, Valvis, AVAudioSys, eMAG
Sponsor special: Réalise – Entreprise d’insertion (www.realise.ch), căruia îi mulţumim pentru generosul sprijin
Co-producător: TVR Cultural
Parteneri: Artex, Festivalul George Enescu
 


înapoi la pagina principală