Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

TOKMEALA. ÎȚI DAU NORĂ, ÎȚI DAU AVERE
24 septembrie – 25 octombrie 2020




Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 24 septembrie 2020, de la ora 18.30, la Sala „Irina Nicolau”, la vernisajul expoziției multimedia Tokmeala. Îți dau noră, îți dau avere, despre politicile de încuscrire ale romilor cortorari.

După vernisaj, ne vom bucura de muzica lui Napoleon Constantin, un rom din satul Gratia, Teleorman, care cântă vocal în acompaniamentul unei tobe pe care o lovește cu pietre, linguri sau călcâiul piciorului. Repertoriul său cuprinde cântece de ascultare și melodii de joc precum Turceasca.


Pentru cei mai liberali dintre noi, genurile sunt constructe, iar dragostea, dat - câtă vreme pentru cortorari genurile sunt date, iar dragostea, construct: atașamentele se construiesc în timp, iar familiile aranjează uniunile pe criterii de neam. Fiind alianțe publice, când cortorarii zic că fac politică vorbesc nu despre viața comunității, ci despre tocmeli, aranjamentele maritale pentru copiii lor - pe care le fac, le desfac și le negociază la nesfârșit. Nici măcar nunta nu marchează punctul final al acestor alianțe politice, cum nici apariția în tânăra familie a unei fetițe, ci abia nașterea unui băiat. Fiindcă băiatul rămâne pe curte și moștenește tahtaiul, un pocal de argint care nu poate fi cumpărat cu toți banii din lume - iar fata pleacă într-o familie străină care o primește doar cu o zestre de mii de euro, cât părțile au negociat în culise. Și, până apare băiatul, singura garanție pentru socrii mici ca fata lor să fie tratată bine și să nu fie trimisă înapoi e pocalul ginerelui, care rămâne zălog la ei.


Aceste subtilități ale politicilor de încuscrire, dar și multe alte lucruri aflate inevitabil în legătură cu ele, sunt aspecte pe care expoziția le luminează din mai multe perspective, aducând la un loc doi curatori (Cosmin Manolache și Lila Passima) un om de film (Dana Bunescu), un fotograf (Eric Roset) și un antropolog, Cătălina Tesăr, care, mai mult de un deceniu, a documentat minuțios viața acestui grup de romi tradiționali din sudul Transilvaniei.


Expoziția va putea fi vizitată la Sala „Irina Nicolau”, până pe 25 octombrie 2020, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea este închis.


Preț bilet: adulți - 8 lei; pensionari - 4 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor - 2 lei


Proiectul este finanțat de AFCN, Administrația Fondului Cultural Naţional.
Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

 

Măsuri sanitare și sugestii de vizitare a expoziției


În Sala „Irina Nicolau”, este permisă prezența a maximum 20 de persoane simultan, iar la vernisaj, care va avea loc în curtea exterioară, se va permite prezența unui număr de maximum 100 de persoane, cu respectarea regulilor de distanțare.


Portul măștii este obligatoriu pentru personalul Muzeului și pentru vizitatori.


Accesul în sală va fi permis după ce vizitatorii își vor dezinfecta mâinile la distribuitorul de gel hidroalcoolic.


În expoziție, vizitatorii sunt rugați să păstreze, între ei, distanța fizică de 2 m.
 

 


înapoi la pagina principală
 
inchis