To Virtual Tour




Whatever others may feel, we feel at home in our Museum. We feel good here, we like to look around the rooms with painted walls, full of beautiful, surprising or simply familiar objects. We feel closer to our parents and know there are stories here to share with our children. Working together everyday, we sometimes feel like a big family. Do you hesitate to believe us? Come to the Peasant Museum and see for yourself…




Arbori Bătrâni / Să fie întuneric, da’ să fie lumină! / 17 noiembrie 2018 - 10 martie 2019




Expoziția de fotografie Arbori Bătrâni a artistului Florin Ghenade poate fi vizitată din 17 noiembrie 2018 până în 10 martie 2019, la Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Tancred Bănățeanu.

Galeria Posibilă, alături de Muzeul Național al Țăranului Român, organizatorii expoziției Arbori Bătrâni, invită publicul la vernisaj, vineri, 16 noiembrie, ora 18:00, la sala Tancred Bănățeanu, la o expunere îndreptată spre fotografie ca mediu al artei contemporane, dar și spre valorile subiectului fotografiat. Căutarea lui Florin Ghenade de a înțelege subiectul fotografiat - arborii bătrâni - precum și atenția acordată documentării acestora, subliniază colaborarea dintre Muzeul Național al Țăranului Român și Galeria Posibilă.

Florin Ghenade a călătorit timp de 6 ani prin țară fotografiind arborii seculari: i-a documentat pe întuneric, în peisajul lor natural, iar pe lumină a întâlnit comunitatea din jurul acestora, printre care și un tânăr cioban ale cărui vorbe așază subtitlul expoziției: Să fie întuneric, da’ să fie lumină!

„Lumină, pentru că fotografiile lui Florin Ghenade sunt directe, arată nemijlocit ce vor să comunice - arborii, noaptea -, dar și întuneric pentru că acestea se dezvăluie vizitatorului pe măsură ce cunoaște părțile adiacente - sertare, povești, experiența artistului. Această relație dintre lumină și întuneric, ascuns și arătat (specifice, de altfel, mediului fotografiei) determină căutarea și atenția noastră pentru ceea ce nu se vede. Expoziția din noiembrie te lasă să descoperi și să te pierzi cu privirea, să observi fotografia.” Alexandra Manole, curatoare


Loc: Sala Tancred Bănățeanu, Muzeul Național al Țăranului Român
Vernisaj: 16 noiembrie 2018, ora 18.00
Dată: 17 noiembrie 2018 - 10 martie 2019
Organizator: Galeria Posibilă
Co-organizator: Muzeul Național al Țăranului Român
Sponsor: Dedeman
Parteneri: Fundația Ștefan Câlția, World Wide Fund Romania, Arbori Remarcabili România
Parteneri media: Igloo, Observator Cultural, Arhitectura
Proiect cultural co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional


Conferințe III
9 februarie 2019, Clubul Țăranului


Galeria Posibilă și Muzeul Național al Țăranului Român organizează o nouă serie de conferințe dedicate expoziției Arbori Bătrâni. Să fie întuneric, da’ să fie lumină!. Galeristul Matei Câlția, fotograful Florin Ghenade, curatorul Alexandra Manole și omul de comunicare Corina Bordeianu vor analiza proiectul din perspectiva organizatorilor și vor pune în lumină partea nevăzută a expoziției și procesul din spatele realizării și promovării lui.

orele 16:00 – 17:00, Matei Câlția - Peisaj la Galeria Posibilă

Acum mai bine de 20 de ani, când eram student la arte, subiectul peisajului nu era unul care să freamăte de contemporaneitate, natura vie (nu mai zic de cea statică) erau lucruri care nu emoționau. Contextul social, atitudinea socială, reacția politică-polemică erau lucrurile de primă mână în ce privea discursul artistic. Am susținut licența, atunci cu o instalație ironic-arhivistică care repertoria Animalus Urbanus, creând o falsă taxonomie pentru Teddy Bear, McChicken ori Broasca strivită de asfalt. De copil m-au uimit, nu grija elvețienilor care fac tunele pe sub șosea pentru a permite broaștelor să migreze pentru împerechere, ci grobianismul celor care consideră asta o năstrușnicie prostească. Încet, încet, fără un plan, în programul galeriei s-a insinuat această privire către peisaj, de la peisajele picturale ale lui Nicu Ilfoveanu la marea tragică a lui Matei Bejenaru, îmi amintesc chiar că i-am propus o carte cu peisaje și lui Dan Perjovschi. Apoi am început să descifrez mesajele ascunse în dealurile lui Ștefan Câlția sau în Peisajele Temporare al lui Bogdan Bordeianu, iar proiecte precum Înapoi la Izvoare, RAPI, Nu îmi place numai marea, dar și muntele! mi-au permis să duc mai departe acest plan. Voi povesti despre toate acestea și mai ales voi povesti de ce consider important să înțelegem peisajul în care trăim. 

orele 17:00 – 18:00, Florin Ghenade - Artist talk

La 6 ani de la primele imagini și la 3 ani de la începutul colaborării cu Galeria Posibilă, Arbori Bătrâni/Să fie întuneric, da' să fie lumină!, a ajuns un proiect cu multe unghiuri de citire, cu o suprafață texturată de informații și materiale (imagini, video, sunete, biblioteca de literatură conexă etc.).
Însă, ce se întâmplă dacă dăm Cezarului ce i se cuvine, respectiv ce se întâmplă dacă epuizăm sau îndepărtăm straturile de informație de pe trunchiul imaginilor, dacă dăm antropologiei ce-i al antropologiei, biologiei ce-i al biologiei, istoriei ce-i al istoriei, ecologiei ce-i al ecologiei? Ce se întâmplă dacă desprindem și dimensiunea curatorială ca un demers de sine stătător?
Ce-i rămâne autorului, ca motivație, ca artist? Sunt aceste narațiuni indispensabile sau rămâne ceva de sine stătător?

orele 18:00 – 19:00, Alexandra Manole - Expoziție. Experiența vizitatorului

Felul în care construim expozițiile și felul în care ele ajung la vizitator devine din ce în ce mai puțin static, iar lucrările expuse se construiesc, prin relațiile propuse, într-o narațiune. Aceasta ne determină nu doar vizitarea, parcurgerea spațiului, ci înțelegerea lucrărilor și a intențiilor curatoriale, a mesajului care se transmite în urma acestei întâlniri. Într-un fel, expoziția devine un spațiu de cunoaștere, de cercetare, de experimentare și învățare. Așa cum putem gândi prin intermediul artei, tot așa putem gândi prin intermediul expoziției. Acolo suntem invitați să creăm legături între lucrări, să citim, să observăm, să înțelegem concepte și să intrăm într-o anumită stare. Prezentarea propune câteva astfel de experiențe de vizitare prin alăturări atipice de lucrări, prin reconstrucția spațiului, prin alăturări de subiecte și spații imersive. În final, cum menționează curatorul Okwui Enwezor, „expoziția e ceva ce ar trebui să fie comprehensiv și plăcut”.

orele 19:00 – 20:00 Corina Bordeianu - Expoziția Arbori bătrâni în Social Media

Lucrez în comunicare în social media de peste 10 ani de zile, ultimii doi petrecându-mi timpul liber cu gândul la comunicarea din mediul cultural. Am colaborat alături de Galeria Posibilă anul trecut pentru expoziția Ștefan Câlția. Obiecte Grăitoare - și anul acesta am ajutat la dezvoltarea campaniei de comunicare a expoziției Arbori Bătrâni. Să fie întuneric, da' să fie lumină! În tot acest timp am adunat multe observații despre diferențele între comunicarea comercială și cea culturală. În ambele domenii lucram cu limite de comunicare, limite impuse de platformele de socializare, cum ar fi atenția redusă, formatele diferite sau faptul că oamenii nu urmăresc cu sunet. Sunt însă câteva reguli care sunt specifice pentru mediul cultural, pe care le-am descoperit prin proiectele Arbori Bătrâni. Să fie întuneric, da' să fie lumină! și Ștefan Câlția. Obiecte Grăitoare. 
 

*
 


Conferințe II
12 ianuarie 2019, Clubul Țăranului


orele 16:00 - 17:00, Tibor Hartel - Locul arborilor, pădurea?

Titlul acestei prelegeri a fost inspirat dintr-o situație care s-a stabilit în prima parte a secolului XX în toată Europa, și anume, că locul arborilor este în pădure (care este folosită pentru exploatarea masei lemnoase), iar utilitatea peisajelor agrare este, în special, producția agricolă iar arborii sunt în mod tipic disconsiderați sau chiar eliminați ca elemente inutile.

În această prelegere se vor discuta consecințele acestei abordări. Se va arăta, că locul arborilor nu este doar pădurea. De fapt, unii arbori extrem de valoroși din punct de vedere cultural și natural pot fi eliminați de masivul de pădure format în jurul lor. Arborii vor avea un rol cheie în sustenabilitatea ecosistemelor care susțin viața și bunăstarea umană. Și evident, locul lor nu este doar pădurea.

Tibor Hartel este conferențiar universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Cercetările lui se axează pe sustenabilitatea socială și ecologică a peisajelor culturale. Publicațiile lui științifice se referă la valorile sociale și ecologice ale pășunilor cu arbori din România.

orele 17:00 - 17:45, Ioana Popescu - Deveniri, legende urbane

...Și Dumnezeu a făcut copacii cu coroana rotată pentru a ține umbră și a feri de ploaie: și a făcut pomii cu crengile încărcate de rod și păsările cântătoare pe care să le adăpostească și să le hrănească; și a făcut brazii care țin cu rădăcinile lor munții în loc.

...Și dracul a făcut tufișurile cu țepi și bălăriile și urzicile, care zgârie și rănesc pe oricine poftește un loc umbrit sau un fruct zemos; și a făcut ciupercile otrăvitoare care cresc la umbra brazilor și se oferă în toată frumusețea lor ucigașă.

...Și omul s-a uitat de jur împrejur și a împăcat lucrurile: a tăiat pomii din rădăcină, pentru că toamna murdăreau cu frunze uscate potecile; și a tăiat brazii înalți, pentru că lemnul lor aromat era moale dar rezistent, bun de croit lucruri necesare vieții și morții. Și a smuls ce mai rămăsese, ca să planteze gazon și flori neperene, pe care le schimbă în fiecare lună, pentru că poate.

Când copacii s-au împuținat și munții au chelit, oamenii au inventat lemnul ecologic, și ceva încă mai frumos, pe care l-au botezat gresie cu aspect de furnir. Așa s-au împletit destinele omului și al pomului și așa au schimbat ei, omul și pomul, fața pământului. Și așa vor continua cât va fi lumea lume, adică nu mult de aici încolo.

Ioana Popescu este specializată în Antropologie Vizuală. Membru fondator al Muzeului Țăranului Român, a conceput turul virtual al acestuia și a demarat programul de expoziții de fotografie Salonul de Imagine. STONE HOUSE și VIRTUAL CHILDHOOD MUSEUM sunt proiectele culturale internaționale pe care le-a coordonat. De când s-a pensionat, se bucură de libertatea de a colabora exclusiv la proiectele și evenimentele care-i fac plăcere. Cele mai recente atracții în acest sens sunt platforma digitală REȚELELE PRIVIRII și demersul de cercetare vizuală ARBORI BĂTRÂNI.

orele 18:00 - 19:00, Tom Joye - Managementul arborilor veterani în spațiul urban/ The management of veteran trees in urban environments

Discuția pe care Tom Joye o propune deschide, de fapt, o călătorie prin lumea arborilor, sau, mai precis, prin urbana lume a arborilor veterani ce trebuie protejați. 

Arborii veterani sunt arbori ce arată semnele caracteristice bătrâneții: sunt noduroși, găunoși, își pierd membrele din când în când și, posibil să crească-n jos în loc să se înalțe, formând și-o a doua coroană. Unii arbori veterani sunt mult prea în vârstă, caz în care sunt considerați cu adevărat străvechi. În orice caz, acești arbori devin foarte valoroși, din multe motive: valoarea dată de biodiversitatea lor, dar și din motive culturale și istorice - pot fi considerați parte din memoria colectivă a unei comunități. (Tom Joye)

Despre cum se pot bucura și comunitățile / generațiile viitoare de valoarea acestor arbori, despre bune practici și exemple europene ce pot fi aplicate cu ușurință în România, și, mai ales, despre necesitatea respectării arborilor veterani - toate sunt discuții pe care Tom Joye le va începe sâmbătă, 12 ianuarie, la Muzeul Național al Țăranului Român. 

Tom Joye lucrează pentru Inverde, centru de expertiză belgian dedicat mediului forestier, arboriculturii și conservării naturii. Tom Joye are un certificat de European Tree Technician, iar subiectele care îl pasionează și la care lucrează țin de arborii veterani și tot ce-i înconjoară: ecosisteme, soluri și arhitectura coroanelor acestora. 
(Tom Joye va vorbi în limba engleză.)

 

*

 

Conferințe I
15 decembrie 2018, Clubul Țăranului


orele 16:00 - 16:40, Irina Nemțeanu - Resurse ale designului expozițional
orele 17:00 - 18:00, Diana Culescu - Arborii protejați ai Bucureștiului: de la mit la realitate

Prima conferință Arbori Bătrâni este împărțită armonios între două conferențiare care, în activitatea zilnică, abordează tematici regăsite și în cadrul expoziției: Irina Nemțeanu, arhitect, și Diana Culescu, președinte al Asociației Peisagiștilor din România. 

Irina este cea care va începe dialogul și, pentru că în prezent este arhitect proiectant preocupat cu intervențiile în situri istorice, restaurarea monumentelor istorice, dar și design expozițional, alege firesc Resurse ale designului expozițional drept tematică. 

(((Orice dileme legate de rolul designului și al arhitectului în cadrul unei expoziții pot fi date cu grijă la o parte cu ajutorul acestui demers al Irinei Nemțeanu, demers născut dintr-o curiozitate proprie a arhitectei de a determina o metodologie de proiectare. ))))

Diana Culescu continuă discuția cu subiectul Arborilor protejați ai Bucureștiului: de la mit la realitate. Diana este implicată în proiectarea și implementarea multor proiecte despre arhitectura peisajului și a planificării urbane, deci poate expune întâlnirea cu mulți dintre Arborii Bătrâni, dar și cu spațiile verzi din București.


Resurse ale designului expozițional
Irina Nemțeanu


Tema abordată propune o serie de cercetări teoretice și istorice generale care pot clarifica câteva dileme legate de rolul designului și al arhitectului în cadrul unei expoziții, un demers născut, de fapt, dintr-o curiozitate proprie de a determina o metodologie de proiectare. Pe parcursul conferinței vor apărea întrebări precum: De ce este necesar designul expozițional și de ce sunt importante modalitățile de expunere în procesul de gândire al unei expoziții? Cum a evoluat această „disciplină” din punct de vedere istoric și tehnic? Cum poate funcționa relația curator – arhitect - executant? Astfel, designul expozițional contemporan lucrează cu spațiul de expunere, dar și cu obiectul expus, ținând cont de elemente de mise-en-scène, de narațiune curatorială și de metode de comunicare cu vizitatorul. Spațiul expozițional devine, în întregimea sa, rezultatul complex al unui sistem de gândire multidisciplinar. 

Bio
Arhitect diplomat al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (București) din anul 2014, studii masterale în arhitectură, arheologie și design muzeal al “Accademia di Architettura ed Archeologia Onlus” (Roma) absolvite în anul 2015, în prezent doctorand în cadrul UAUIM și arhitect proiectant într-un birou de arhitectură preocupat cu intervențiile în situri istorice, restaurarea monumentelor istorice, dar și design expozițional.


Arborii protejați ai Bucureștiului: de la mit la realitate
Diana Culescu 


Arborii protejați ai Bucureștiului: de la mit la realitate
Protejarea arborilor remarcabili este un subiect care incită deseori opinia publică din România. Sunt însă ocrotiți cu adevărat la noi în țară acești martori tăcuți ai istoriei? Trece dincolo de deziderat acest demers? Și care este soarta unui astfel de colos verde în acest context legislativ și instituțional? Această prezentare își propune să descrie o serie de aspecte esențiale ce caracterizează această permanentă pendulare între închipuire și real, explorând în același timp mai multe concepte specifice acestui domeniu. Nu în ultimul rând, intervenția dorește să invite la reflecție cu privire la modul în care arborii remarcabili sunt protejați în țările care au o adevărată tradiție în abordarea vegetației de acest fel.

Bio
Diana Culescu a absolvit în 2006 Specializarea Peisagistică a Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, iar în 2008 Masterul de Dezvoltare Urbană Integrată în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București. În anul 2015 a obținut titlul de Doctor în Horticultură pe baza tezei având ca temă ”Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane”. Activitatea sa curentă implică proiectarea și implementarea unei game largi de proiecte în domeniul arhitecturii peisajului și a planificării urbane în cadrul RPR Birou de studii contemporane. Din iunie 2016 deține funcția de președinte al Asociației Peisagiștilor din România.





Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.










 




back to main page
 
closed