To Virtual Tour
EMYA

The award was inaugurated in 1973 by the Council of Europe. The candidates are new museums or museums after radical reorganization or extension. The main goal was to discover and promote new ideas in European museums.

In 1996, EMYA was awarded for the first time to an East European museum, the Romanian Peasant Museum from Bucharest. His Majesty Queen Fabiola handed the EMYA trophy, The Egg by Henry Moore to the director Horia Bernea. In his speech, the EMYA president, Kenneth Hudson, said:

“My colleagues and myself are convinced that the Big Prize of this year must be given to the Romanian Peasant Museum from Bucharest. The wonderfull collections of objects are presented and interpreted with exceptional imagination and skill, in an original style with great impact on the visitor. The director of the museum is loved and respected by his colleagues and his artistic formation has helped him build a museum that goes beyond the traditional level of display and creates a whole more important then the sum of parts. Horia Bernea is an exceptional man and we are sure that the European museum world will hear much more of him in the future. He, as well as the museum, is destined to have an international influence.”

Other awards:
Margareta Sterian Award for best exhibition (1993, 2001 and 2003)
“Hospitality Award” (Ministry of Tourism), 1995
National Cultural Patrimony Awards: “Horia Bernea” National Museography Award for the exhibition “Work. Fire – Water – Wind, 2002; “Vasile Dragut” Award, 2002;
“Al.Tzigara-Samurcas'' Award, 2003.
National Committee ICOM Award for the exhibition “Tiles”, 2002.
Multimedia Award for the CD series “Face to face”, 2002.
Multimedia Award for the “Info Kiosk”, 2003.
“Mihai Bacescu” Award for the patrimony obtained in 2004 for the project promoting the cultural patrimony in Tara Hategului, in partnership with GeoMedia Center, Geology Museum and “Grigore Antipa” Museum.
Honorable mention awarded by the National Committee ICOM (2005) for the thematic concept of the exhibition Icons. Spiritual abstractions displayed at Chateau –Edgar Mèlik Museum, Cabriés, France.

Expoziţia de primăvară




1 - 15 februarie 2012, Sala Foaier
Muzeul Naţional al Ţăranului Român


Vernisaj: miercuri, 1 februarie 2012, ora 17.00

 Arta românească a reintrat în normalitate. Nu de ieri, ci din 1990 încoace. Greu, aproape chinuit şi chinuiţi, artiştii României au trebuit să se (re)adapteze unei lumi care ar fi fost normală pentru un Petraşcu sau Pallady, dar de care cei născuţi după 1930 nu au cum să îşi aducă aminte şi pentru care constituie o provocare continuă, nu doar pentru inspiraţia artistică ci, de-a dreptul, pentru supravieţuire. Din subiecte ale propagandei de partid şi de stat, din panaş al unui regim ipocrit şi criminal, artiştii au ajuns să lucreze într-o lume pe care, adeseori, o percep ostilă, poate, mai mult decât acum 25 de ani. Aceasta este lumea „normală‟, în care artiştii au trăit şi au creat de când arta este artă pentru public. Aceasta este lumea de azi, pe care artiştii contemporani nouă o descoperă şi o surprind, cu dragoste, cu ură, cu înţelegere, imaginaţie şi candoare.
 Închişi, adeseori, într-o carapace, aparent, protectoare, artiştii României contemporane fac sacrificii de neimaginat, pentru a ne spune ceea ce simt şi ce gândesc. Ar trebui, cu siguranţă, să fim mult mai atenţi la mesajul lor, pentru că nu există un seismograf mai sensibil, pentru societatea noastră, decât artistul. Învăţând să se rupă de comanda politică şi de cea comercială, deopotrivă, artiştii noştri ne oferă o oglindă în care să ne privim, aşa cum suntem: oameni între oameni, muritori, cu speranţa în viaţa eternă, pe care doar ceea ce făurim, prin puterea spiritului nostru, o poate atinge, ca o fluturare de aripă a unei efemeride.
 Expoziţia de primăvară a Asociaţiei HDU şi a UAP se naşte, sub ochii noştri, acum, cu speranţă şi teamă, cu fior şi serenitate, în acelaşi timp. Când iarna vieţuirii noastre face loc renaşterii anuale a gândurilor pe care le punem la temelia oricărei făptuiri, artiştii care expun acum, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, nu fac parte, nici pe departe, din aceeaşi generaţie, din aceeaşi şcoală, din acelaşi curent. Dar sunt legaţi de ceea ce îi face pe oameni să vibreze, mai mult decât orice cuvânt: de dragostea pentru frumos.
Arheologii, pentru a descoperi taina trecutului, secţionează straturile istorice, consemnând, cu acribie, ceea ce văd. Expoziţia de primăvară a anului 2012 este, de fapt, o secţiune tăiată, cu răceala minţii şi cu pasiunea sentimentului curatorului, prin arta contemporană românească. Este dreptul nostru să ne placă sau nu ceea ce vedem, să ne dorim sau nu să luăm acasă aceste opere ori să le lăsăm în uitare. Dar, ceea ce mi se pare evident, este că nu putem rămâne indiferenţi. Dacă pierdem această clipă de înţelegere a lumii, ne pierdem pe noi.

Virgil Ştefan NIŢULESCU
 


back to main page