Catre Tur Virtual

Muzeul Naţional al Ţăranului Român are din anul 2007 o editură proprie, Martor. Dar, încă din 1991, editarea unor publicaţii într-un stil propriu, mai aproape de conceptul de carte-obiect, a fost una dintre activităţile prioritare ale muzeului. Sub semnăturile cercetătorilor şi muzeografilor noştri au apărut numeroase titluri. Unele ediţii s-au epuizat rapid, altele pot fi încă găsite la librăria muzeului: carte de specialitate (etnologie şi folclor, antropologie, sociologie, muzeologie), publicaţii bibliofile în ediţii limitate, cărţi-album, reviste, calendare, foi, pliante, mape, afişe, agende. Revista anuală de antropologie şi muzeologie, Martor, publicaţie ajunsă la numărul 12, pune în dezbatere în fiecare număr problemele actuale din domeniu şi experimentele noastre muzeografice.

Istoria umilă




Expoziție de pictură de Ion Anghel
22 aprilie – 17 mai 2015, Sala Foaier



Eu la orice casă
Sunt slugă aleasă
Eu pe orişicine
Întâmpin când vine.


Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă miercuri, 22 aprilie 2015, de la ora 18, la Sala Foaier, la vernisajul expoziției artistului Ion Anghel, Istoria umilă.


Acesta este începutul unei ghicitori populare care desemnează uşa, umila uşă de umilă casă ţărănească. Cea pe care acum inspiratul pictor Ion Anghel o preschimbă în eroul unei expoziţii de rară originalitate.

Tânărul artist, care şi-a dobândit laurii academici cu un doctorat dedicat obiectului, face din obiectualitatea cea mai modestă o autentică operă vizuală.

La trei ani după o remarcabilă expoziţie din cuhnia Mogoşoaiei, Ion Anghel dovedeşte cu asupra de măsură că o coborâre spre stratul ţărănesc al civilizaţiei noastre poate şi trebuie să fie, mult dincolo de preluarea simplă a motivului plastic, o apropiere conceptuală. Căci la nivelul conceptului îmi apare rânduirea a numeroase uşi de casă din satele de câmpie şi de deal ale Buzăului şi Prahovei, de la Plopeasa de sus și Jilava, de la Puchenii olarilor şi Răteştii cei cu mănăstirea pictată acum aproape două veacuri de pitarul Nicolae Teodorescu; acel nivel în care există o certă magie a porţii, veghind naşteri, căsătorii şi morţi ale sătenilor, din generaţie în generaţie.

Uşile lui Ion Anghel ţin, într-un fel, de minimalismul unei arte povera autohtone, convocând obiectul ţărănesc care primeşte o haină modernă. Între geamurile uşilor s-au aşezat, iarăşi ţărăneşte ziare, dar şi plante, iar autorul descoperind, cu revoltă, vechi tipărituri bisericeşti aruncate la gunoi, le salvează expunându-le aici ca pe nişte preţioase tablouri populare.

Însă, pe vechiul lemn salvat şi el, Ion Anghel adaugă, pictate cu o imediateţe evidentă, ba siluete geometrice de sfinţi în care s-au înfipt table ruginite sau siluete pereche a Morţii cu coasă de aur, ba conturul de diavol prăbuşit în iad şi purtând ironic mască de carnaval, ba un şir de unelte din gospodăria fiecărui ţăran, ba cuceritoarea imagine a unui licorn ecvideul fermecat amintit în scrierile vechi drept „monoţeros”.

Ion Anghel care a copilărit în universul unor asemenea case cu uşi de poveste se dovedeşte a fi un deschizător de porţi spre universul cel mai simplu şi cel mai românesc al „istoriei ţării prin cei mici” spre a cita în încheiere cuvintele marelui Iorga.

Acad. Răzvan Theodorescu














înapoi la pagina principală