Catre Tur Virtual

Cladirea Muzeul Naţional al Ţăranului Român este amplasată în Piaţa Victoriei din Bucureşti, alături de Muzeul de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa" şi de Muzeul de Geologie. Cel numit cu întocmirea proiectului şi conducerea lucrarilor va fi arhitectul N. Ghika-Budeşti, strălucit reprezentant al şcolii autohtone de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe "un palat al artei pământene", dispus sub forma incintelor de tip monastic.

După 29 de ani, la capătul unor nesfârşite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român.

Ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din fondul arhitectural tradiţional, cu deosebire cel brâncovenesc, lucrarea se remarcă prin expresivitatea ansamblului compoziţiei completată cu utilizarea ponderată a elementelor decorative florale şi zoomorfe. Zidăria aparentă de caramidă roşie, marile ferestre reunite sub arcade, coloanele logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta siluetă a turnului central cu imaginea foişorului amintind de clopotniţele vechilor mânastiri ş.a. conferă cladirii somptuozitatea masurată a unui adevarat palat al artei.

In anii '60, clădirii i se adaugă un corp central de birouri şi săli conexe, construit însă, prin nesocotirea totală a datelor stilistice de bază ale concepţiei lui N. Ghika-Budeşti. Noua construcţie, amplasată lăturalnic, în spatele monumentalului edificiu, se individualizează, de asemenea, printr-un mozaic de proportţi, realizat în spiritul perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.

Ethnophonie
Muzică lăutărească cu Taraful Vasile Năsturică





CD 19

Muzică lăutărească cu Taraful Vasile Năsturică
Lăutărească Music with Vasile Năsturică’s Ensemble

Discul este consacrat, ca şi CD 16, muzicii lăutarilor romi ai Bucureştiului – una din cele mai originale, complexe şi rafinate pe care le-a produs România în vremea din urmă. El se distinge de precedentul prin culoarea sonoră generală (alte instrumente, alte voci, alţi muzicieni, fiecare din ei cu un stil de execuţie personalizat) şi mai ales prin parfumul oriental-balcanic pregnant al muzicii.
Capodopera sa este, poate, suita iniţială, care aminteşte de lumea sonoră a Fanarului cosmopolit de acum un secol. Adevărul este însă că fiecare piesă – inclusiv Mamo, mamo, o mişcătoare cântare lirică în limba romani – este o mică bijuterie muzicală.

Interpreţi principali:
Vasile Năsturică (vioară),
George Petrache (voce),
Ştefan Ionel Ioniţă (voce, acordeon)

Durată totală: 68:48

Broşură: 24 de pagini, cu text de prezentare în română şi engleză

Apărut: 2009; înregistrări realizate în 2009




înapoi la pagina principală