Catre Tur Virtual
Muzeul  Ţăranului Român, Muzeu Naţional de Arte şi Tradiţii, deţine cea mai bogată colecţie de obiecte ţărăneşti din România. Cele aproape 90.000 de piese aflate în patrimoniul său sunt tot atâţia martori care pot ajuta pe contemporanii noştri să înţeleagă cultura satului. Acest veritabil tezaur de interes naţional şi internaţional este depozitat şi conservat după riguroase criterii ştiinţifice şi beneficiază, încă de la constituirea colecţiei, de cataloage sistematice şi de un complex de fişiere realizat ulterior. Raţiuni practice, dar şi legi consacrate de depozitare şi conservare au condus la împărţirea patrimoniului în mai multe colecţii: ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc. El s-a constituit începând cu anul 1906 şi continuă să crească permanent prin cercetările de teren desfăşurate în toate provinciile româneşti, urmate de achiziţii masive vizând cvasi-totalitatea artelor tradiţionale între care ceramica, lemnul şi textilele au fost cel mai bogat reprezentate.
Colecţia de ceramică cuprinde circa 18.000 de piese reprezentative pentru producţia celor aproape 200 centre de olărit din România. Alături de acestea se află si inventarul complet al unor ateliere de olar din Hunedoara şi Vâlcea, datând din secolul trecut şi care ajută la conturarea unei reprezentări complexe a acestui meşteşug.
Deţinem piese de excepţie din centrele: Horezu, Oboga, Vama, Pisc, Curtea de Argeş, Leheceni, Lăpuş, Biniş, Bârsa, Corund, Glogova, Marginea, Rădăuţi, Noul Român, Drăuşeni, Făgăraş. Cea mai veche piesă de ceramică datată poartă inscripţia 1746. Colecţia de port numără aproape 20.000 de piese de costum din toate provinciile româneşti, începând cu prima jumătate a secolului al XIX lea, un fond valoros pentru cercetarea croiului, a materialelor folosite, a decorului, a cromaticii, a funcţiilor, reprezentative pentru toate provinciile ţării, din secolele XIX şi XX. Personalităţi precum Sabina Cantacuzino, Elisa I. Brătianu, Regina Maria sau colecţionari ca Dimitrie Comşa şi Octavian Roguski au donat în secolul trecut muzeului obiecte remarcabile, adevărate opere de artă ţărănească.
Cele aproape 10.000 de piese care alcătuiesc colecţia de ţesături pentru interior, confecţionate din in, cânepă, bumbac, borangic sunt elementele de bază cu care ţăranul a alcătuit arhitectura interioară a casei. Fondul a fost constituit pe de o parte la iniţiativa lui Al. Tzigara Samurcaş (1577 obiecte), iar pe de altă parte, în urma unor ample cercetări de teren organizate sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu, când au fost achiziţionate peste 3.400 piese. Astfel de la 5.000 câte erau înregistrate în anul 1991, numărul lor a ajuns acum la aproape 10.000.
Ţesăturile din lână, peste 7.000 la număr, datând în marea lor majoritate de la începutul secolului al XIX-lea sunt de o mare diversitate zonală şi funcţională: scoarţe, velinţe, lăicere, păretare, grindare, cergi, cioltare de şa etc.
Aproape 8000 de piese formează patrimoniul colecţiei Lemn, mobilier şi feronerie selecţionate după criteriul reprezentativităţii, al multiculturalităţii, al vechimii, unicităţii şi al valorii artistice. La acest număr considerabil de piese s a ajuns şi prin donaţiile importante făcute de personalităţi şi instituţii: membri ai familiilor Brătianu, Kalinderu, Tătărăscu, Ministerul Domeniilor, Poşta Română, Institutul Român de Relaţii cu Străinătatea etc. Donaţii importante provin şi de la asociaţiile „Furnica” şi „Domniţa Maria” care aveau ca obiect de activitate promovarea tradiţiei. Contribuţii la îmbogăţirea colecţiilor muzeului au avut şi intelectualii satelor, cum ar fi învăţători ca Simeon Albu din Petrila (Hunedoara)şi Ion Bota din Cetea (Alba) sau preoţi ca Dumitru Popovici din Fărcaşa (Bacău). Panait Panaitescu a donat cavalul lui badea Cârţan, la care acesta a cântat la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1900. Achiziţii extrem de importante sunt şi casa şi poarta lucrate de Antonie Mogoş din Ceauru (Oltenia), aduse de Alexandru Tzigara-Samurcaş în 1907, expuse în incinta muzeului ca dovezi ale măiestriei şi ingeniozităţii ţăranului român.
Obiectele realizate în tehnica dulgherească - hambarul, lada de zestre, patul, dulapul, dulapul-masă totalizează 130 de piese din toate zonele etnografice. Multe dintre acestea au intrat în patrimoniul muzeului prin donaţiile unor mari colecţionari ca Dimitrie Comşa sau Maria şi Nicolae Zahacinschi. Colecţia mai cuprinde unelte tradiţionale, elemente de arhitectură, piese de mobilier (lăzi de zestre, blidare, dulapuri, colţare), instrumentar pastoral şi pentru industria casnică textilă.
Icoanele pe sticlă şi pe lemn, izvoadele pentru icoane, xilogravurile, veşmintele preoţeşti, vasele şi alte obiecte cu destinaţii liturgice, troiţele şi crucile alcătuiesc colecţia Religioase al cărei număr cuprinde aproape 4.000 de piese.

Culoarea aerului | 1 – 15 iulie 2020




Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește în perioada 1 - 15 iulie 2020, în Sala Acvariu, expoziția colectivă Culoarea aerului, ce reunește lucrările de pictură ale artiștilor Bogdana Contraș, Cornelia Gherlan, Adriana Vasile, Eugen Iovan și sculpturile invitatului lor, reputatul artist Aurel Contraș. Curatorul expoziției este criticul de artă Mădălina Mirea. Vernisajul va avea loc miercuri, 1 iulie, ora 18.

Vă așteptăm atât la eveniment, cât și pe durata expoziției 1 - 15 iulie 2020, de marți până duminică între orele 10-18.


Cinci artiști plastici ne invită la primul vernisaj din restul vieții noastre, atât de atlfel și totuși atât de asemănătoare cu ce am trăit până acum. Culoarea aerului este un demers liniștitor și recuperator, în proporții egale, de care aveam o uriașă nevoie.
 

Simezele generoase ale Sălii Acvariu, de la Muzeul Național al Țăranului Român adună, în luna iulie a acestui an - pe care îl vom ține minte cu toții - cinci destine artistice individuale din generații diferite, pe care le leagă gestul ferm, curajos, expresia calmă și rafinată și un caracter narativ implicit, pe care fiecare îl privilegiază în lucrările sale.

Cornelia Gherlan ne propune structuri îndrăznețe, volume care își cer imperios dreptul la viață, amintind de sinele nostru tensionat, dedublat, modelat din contraste cromatice fără cusur.
Eugen Iovan mână privitorul la ape adânci, pe malul cărora șezum și plânsăm, într-o suprapunere de tușe deopotrivă subtile și nervoase, creând o atmosferă de indicibilă grație.
Bogdana Contraș inserează, curajos, elemente grafice insolite, în compoziții limpezi, în care volumele ferme sunt concurate de fragile elemente vegetale, picurând liniște în sufletul nostru însetat de bine, adevăr și frumos.
Adriana Vasile descrie pe pânză singurătatea noastră, cea de toate zilele și ne ia părtași la neliniștea ei, creată prin elementele grafice cu o acută prezență, revizitând trecutul, privind spre un viitor incert.
Aurel Contraș, cu obiectele sale aproape sacre, conferă întregului un aer înalt, cvasi-mistic, vibrant, precum culoarea aerului însuși, în pragul eruperii unui vulcan.
Cinci oameni simpli și vii, cu infinite neliniști și căutări, ne extrag, pentru câteva clipe, din liniștea ce s-a așternut în jur, mai înfricoșătoare decât agitația infinită, care o preceda. Faceți-vă acest dar și zăboviți în Acvariu, de dragul sutelor de ani pe care i-am petrecut, cu toții, în preajma operelor de artă. Vă garantez că nu veți regreta.
 




înapoi la pagina principală
 
inchis