To Virtual Tour
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Born on April 4th 1872 in Bucharest in a family of small boyars, he goes to high school in Bucharest. In 1892 he is appointed custodian of the Antiquities Museum headed by Grigore Tocilescu. In 1893 he goes to study in Germany, at the München University, with King Carol’s support and Al. Odobescu’s advices; he studies art history there. He comes back to Romania and resigns from the Antiquity Museum in order to continue his studies in France and then, again, Germany, with an interest in museography. He studies with Wilhelm von Bode, a reformer of Berlin museums.
After finishing his studies he is appointed librarian and then director of the Carol I Foundation and professor in the Art History and Aesthetics Department of the Belle Arte School in Bucharest.
On October 1st 1906, Al. Tzigara Samurcaş is appointed director of the Museum of Ethnography, National Art, Decorative Art and Industrial Art renamed, in 1915, the National Art Museum Carol I. The new museum was temporarily hosted in the building of the former state coin factory on 3, Kiseleff Avenue, on the same spot where the palace of prince Mavrogheni used to be. From the beginning, Al. Tzigara-Samurcaş bases his museum on modern, scientific bases. His acquisitions considerably increase the collections, the main attraction being the house of Antonie Mogoş from Ceauru (Gorj) exhibited inside the museum.
A never-ending fight begins for acquiring the necessary funds to raise a new building (the current building of the museum). The plans where made in collaboration with the architect N. Ghica-Budeşti. To this purpose, he writes numerous newspaper articles that will be later gathered in his book “Romanian Museography” (1936). On June 30th, 1912 the foundation of the new building was laid. The construction was many times interrupted, so the building was only ready in 1941.
As long as he was director of the Museum, Al. Tzigara-Samurcaş lead a prodigious activity in connection with his other preoccupations: director of the Carol I Fundation and professor of art history and aesthetics in Cernăuţi. He writes articles on various topics, academic books, among which the ones on popular art are very important, holds conferences on the radio or at the Athenaeum, participates in international congresses and exhibitions. Al.Tzigara-Samurcaş becomes an important name in his field.
The situation becomes worse after the Second World War when the communist authorities dismiss him from the position of Museum director. In old age, sick and overly humiliated, the Father of the Museum on the Boulevard dies on April 1st, 1952.

De la tilincă la opincă. Dicționar pe sărite




Az - Buche - Vedi… Așa silabiseau școlarii din primele clase pe vremea când alfabetul era chirilic, adică literele și numele lor veneau dintr-o limbă străină. Cuvintele însă erau de-ale noastre, neaoșe. Multe dintre acestea nu se mai folosesc azi ori s-au păstrat numai în textele vechi sau în vorbirea bătrânilor din unele sate. Școlărește se numesc regionalisme și arhaisme.
 

Și totuși: mai știe astăzi careva dintre voi ce înseamnă copaie și la ce folosește? Sau de ce era nevoie de meliță și cum arăta aceasta? Sau dacă tilinca e o podoabă, un instrument muzical sau un nume de fată? Ei, știe cineva?
 

Sau pare a fi mai degrabă o limbă străină care cere un tălmaci? Sunt cuvinte care apar nu doar în cărți, fie ele de școală sau nu, dar te mai împiedici de ele și prin muzee, prin cântece, prin filme, prin concediile ori vacanțele de la țară. Pot să-ți iasă în cale unde nu te-aștepți și să te ia prin surprindere.

Noi, etnologi serioși de obicei, dar cu chef de joacă din când în când, tare am vrea să aflăm, de exemplu, voi ce părere aveți despre ele?

Ca și voi, stăm în casă, ne gândim la vorbele neînțelese ale satului și am vrea să stăm de vorbă despre asta, dacă aveți chef, bineînțeles.

Putem să o luăm metodic, ordonat, pe litere. Ca într-un adevărat dicționar!
 

Sau putem s-o luăm pe sărite. E mai distractiv, așa.

Multe sunt cuvinte folosite și folositoare la țară, dar deocamdată o să vi le împărtășim doar pe acelea pe care le avem la îndemână. Le-am aflat de la bunici, mătuși, vecini, dar și din cărți, din munca de la muzeu, ori din cercetările de teren pe care le facem ca etnologi.

AȘA CĂ nu va fi un dicționar ca în cărți ori ca pe internet, ci unul pe care putem să-l scriem împreună în aceste zile în care stăm apăsați de patru pereți și ne e dor de spațiul larg, de orizontul deschis și de oamenii de la țară. Poate și voi vă simțiți la fel și v-ar plăcea să ajungeți un pic mai departe de asfaltul orașului.

Vă așteptăm pe facebook, în fiecare joi, cu un nou cuvânt (din) vechi!


Întregul proiect îl găsiți
AICI!


 


 


back to main page
 
closed