To Virtual Tour
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Born on April 4th 1872 in Bucharest in a family of small boyars, he goes to high school in Bucharest. In 1892 he is appointed custodian of the Antiquities Museum headed by Grigore Tocilescu. In 1893 he goes to study in Germany, at the München University, with King Carol’s support and Al. Odobescu’s advices; he studies art history there. He comes back to Romania and resigns from the Antiquity Museum in order to continue his studies in France and then, again, Germany, with an interest in museography. He studies with Wilhelm von Bode, a reformer of Berlin museums.
After finishing his studies he is appointed librarian and then director of the Carol I Foundation and professor in the Art History and Aesthetics Department of the Belle Arte School in Bucharest.
On October 1st 1906, Al. Tzigara Samurcaş is appointed director of the Museum of Ethnography, National Art, Decorative Art and Industrial Art renamed, in 1915, the National Art Museum Carol I. The new museum was temporarily hosted in the building of the former state coin factory on 3, Kiseleff Avenue, on the same spot where the palace of prince Mavrogheni used to be. From the beginning, Al. Tzigara-Samurcaş bases his museum on modern, scientific bases. His acquisitions considerably increase the collections, the main attraction being the house of Antonie Mogoş from Ceauru (Gorj) exhibited inside the museum.
A never-ending fight begins for acquiring the necessary funds to raise a new building (the current building of the museum). The plans where made in collaboration with the architect N. Ghica-Budeşti. To this purpose, he writes numerous newspaper articles that will be later gathered in his book “Romanian Museography” (1936). On June 30th, 1912 the foundation of the new building was laid. The construction was many times interrupted, so the building was only ready in 1941.
As long as he was director of the Museum, Al. Tzigara-Samurcaş lead a prodigious activity in connection with his other preoccupations: director of the Carol I Fundation and professor of art history and aesthetics in Cernăuţi. He writes articles on various topics, academic books, among which the ones on popular art are very important, holds conferences on the radio or at the Athenaeum, participates in international congresses and exhibitions. Al.Tzigara-Samurcaş becomes an important name in his field.
The situation becomes worse after the Second World War when the communist authorities dismiss him from the position of Museum director. In old age, sick and overly humiliated, the Father of the Museum on the Boulevard dies on April 1st, 1952.

Mândrie și beton




Dacă îl cauți acasă pe țăranul român azi, n-ai să-l găsești. E plecat la muncă în străinătate. Și vrea să știi asta. Ți-a lăsat un mesaj – o casa din beton cu patru etaje, atât de mare „că poți să întorci tirul în ea”.

Marți, 29 noiembrie, ora 19:00 va avea loc la Muzeul Național al Țăranului Român, Şos. Kiseleff nr. 3, sala Foaier, vernisajul expoziției foto Mândrie și beton a fotojurnalistului Petruț Călinescu. Fotografiile sunt rezultatul documentării, timp de un an de zile, a transformărilor petrecute în satele tradiționale din Maramureș și Țara Oașului, în urma masivei migrații a forței de muncă în străinătate.

Documentarea urmărește îndeaproape viața cotidiană a comunității oșenești și maramureșene care muncește în Paris, unde trăiește în condiții austere și economisește fiecare cent câștigat, pentru a se califica acasă într-o competiție socială din care nu se pot opri.

„Suntem blestemați să băgăm banii în betoane. Așa suntem noi; dacă vecinul are casă cu trei etaje, eu trebuie să-mi fac cu patru” I.O., 24 de ani, din satul Certeze, betonier de 8 ani în Paris.

Mândrie și beton este o expoziție foto despre tranziția satului tradițional de la casa fără niciun cui, la vila fără nicio șipcă de lemn, și despre dualitatea oșenilori și a maramureșenilor care la Paris trăiesc o viață de privațiuni și sacrificii, iar acasă afișează prosperitate și lux.

Muncesc până la epuizare 11 luni pe an; bărbații în construcţii și femeile la menaj. De mai bine de 15 ani dorm înghesuiţi în apartamente mici la periferia Parisului și economisesc fiecare cent. Se întorc acasă cel mult o lună pe an, în mașini scumpe, culeg prunele pentru horincă și cheltuiesc averi pe nunți, haine și petreceri. Dar mai ales, ridică vile în care probabil nu vor locui niciodată, care însă îi conving pe cei rămaşi acasă să urmeze și ei acelaşi model de succes.

Proiectul a fost finanţat de World Press Photo, Robert Bosch, Institutul Cultural Român Paris şi Administraţia Fondului Cultural Naţional Român.

Petruț Călinescu este un fotograf român independent, licențiat în Jurnalism și Științele Comunicării. A lucrat pentru principalele cotidiene din România ca fotograf, iar astăzi este reprezentat de agenția londoneză Panos Pictures.
Fotografiile lui au fost publicate în National Geographic, Esquire, New York Times, Courrier International, The Times, Business Week, Paris Match, Financial Times.
Printre premiile naționale și internaționale câștigate de-a lungul timpului se numără - Fotografia Anului, acordat de Clubul Român de Presă; Fotograful Anului, acordat de Asociația Fotografilor de Presă; Award of Excellence acordat de Picture of the Year (USA); Humanity Award, Hpa/Unesco, China.
Ultimul proiect de durată, www.theblacksea.eu, documentează vizual viața cotidiană a oamenilor din jurul Mării Negre și rolul pe care aceasta îl joacă în diverse comunități.

Portofoliul său poate fi văzut pe www.petrut-calinescu.com


Cu acest prilej lansăm numărul 16 al revistei de antropologie Martor, un număr tematic dedicat noilor forme de succes şi reuşită în configuraţia lor contemporană. Revista tratează, din perspectivă antropologica, noile realităţi ale ruralului şi urbanului românesc şi european: termopanele, palatele de beton din Ţara Oaşului şi mall-urile din Cluj, noile forme de frumos şi arătos, încercând să formuleze genealogii şi explicaţii pentru schimbările aparent radicale care ne înconjoară.
 


back to main page