To Virtual Tour
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

AGAPE




Program de educaţie muzeală pentru copii din medii sociale defavorizate


Muzeul Ţăranului Român continuă seria de proiecte dedicate copiilor din medii defavorizate, începută în 2002, prin care aceştia să poată beneficia de participarea gratuită la Atelierul de Creativitate şi de vizite urmate de lucru în sălile muzeului. În cadrul programului dorim să folosim arta şi educaţia non-formală (la care acesti copii au mai puţin acces) prin realizarea a mai multe tipuri de ateliere de creativitate în scopul dezvoltării creativităţii, însuşirii de abilităţi practice şi formării deprinderilor de relaţionare şi socializare.
Agape este iubirea de semeni, iubirea de frumos, iubirea de părinţi, iubirea de Dumnezeu, iubirea care dăruieşte, care aşteaptă, care însoţeşte, care binecuvântează. Iubirea care sporeşte, care adună, care uneşte. Vrem să dăruim acestor copii câte ceva din darurile muzeului şi ale culturii tradiţionale româneşti, vrem să le oferim posibilitatea şi puterea de a vedea şi a înţelege frumuseţea lumii ţăranului român.

Atelierele pe care le propunem:

Lecţii de etnologie, desen, pictură, cusături cu Ruxandra Grigorescu
Pornind de la pictura ţărănească văzută în sălile muzeului, copiii desenează şi pictează pe diverse suporturi (hârtie, pânză, lemn, sticlă, mic mobilier). După modele (izvoade), dar şi din imaginaţie, pofta de culoare vine văzând, lucrând, experimentând.
Număr de participanţi: maxim 15 copii / atelier cu vârsta între 6 şi 14 ani

Atelierul de teatru de animaţie (teatru de umbre) cu Beatrice Iordan
Propune apropierea copiilor de lumea poveştilor tradiţionale şi însuşirea unor tehnici de construit siluete specifice teatrului de umbre. Pe durata atelierului de teatru, participanţii vor fi ajutaţi să înţeleagă şi să deprindă arta mânuirii siluetelor, precum şi arta jocului actoricesc. Pornind de la câteva dintre personajele fantastice prezente în basme: Baba-Cloanţa, Muma-Pădurii, Făt-Frumos, Ileana-Cosânzeana şi Zmeul Zmeilor se vor realiza mici scenarii cărora le vom da viaţă într-o scurtă piesă de teatru.
Număr de participanţi 12 copii cu vârsta între 7 şi 18 ani.

Atelier de fotografie cu George Turliu
„La atelierul de fotografie învăţăm să mânuim aparatul de fotografiat. Acesta are două hăţuri şi două butoane. Primul este verde şi este foarte important pentru că de el depinde bunul mers al fotografierii artistice. Cel roşu nu este la fel de important, dar este mult mai frumos. Hăţurile sunt pentru strunirea aparatului. Aceasta tehnică străveche am învăţat-o de la un bătrân apaş, pe care l-am întâlnit la Babele, ţinea în mână un dagherotip şi prindea pe peliculă sufletul vântului.”
Număr de participanţi: 5 copii / atelier cu vârsta între 14 – 18 ani.

 


back to main page