To Virtual Tour
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

Inspirație și povești pentru copii la Muzeul Național al Țăranului Român | Acum ne jucăm în online!




„Cuvinte spuse sau scrise, țesături, hârtii, resturi, ațe colorate, petice, monede, mărgele, dantele, nasturi, o mulțime de mărunțișuri greu de înșiruit”, „clacă de vorbit, de pritocit idei, de făcut lucruri”, „deplină libertate, în care adulții să poată sta alături de copii fără a ține cont de diferența de vârstă”. La începutul pandemiei, ne-am lovit de aceste amintiri despre începuturile Atelierului de Creativitate de la Muzeul Țăranului Român, atunci când Irina Nicolau dădea tonul ideilor și inițiativelor de tot felul celor veniți „să mănânce nori” la Muzeu, adică să pună la cale „un muzeu viu, deschis”.


Dilemele și blocajele întâmpinate la trecerea în online s-au transformat, ușor-ușor, în provocări care ne-au scos din zona de confort și ne-au adus din nou împreună - etnologi, artiști, păpușari, muzicieni, ceramiști, fotografi, muzeografi, cercetători, educatori muzeali din mai multe departamente ale Muzeului – și ne-au pus în starea de a născoci proiecte și de a găsi soluții inovative, așa cum ne învățase Irina acum mai bine de 20 de ani. Doar că discuțiile s-au purtat pe Zoom și Skype, fiecare în vreun colț de cameră, dar cu gândul la Muzeul care a devenit un fel de Acasă pentru mulți dintre noi.


Chiar și în izolare, ne-am dat seama că avem la îndemână suficiente lucruri pentru a crea programe de educație muzeală pentru copii – cărți cu basme, pereți care ascund povești, pietre care se transformă în personaje, culori pentru a îmblânzi dragonii din norii unei zile și câte și mai câte.


Creativitatea și entuziasmul s-au reinstalat în grupul de lucru MțrÎnVremeaPandemiei și ideile au început să circule în mediul online. Astfel, au apărut proiectele „Povești de seară mețeriste”, o serie de povești audio pe care le puteți asculta în fiecare seară de luni, miercuri și vineri de la ora 20.00, și „MȚR mă inspiră”, proiect dedicat familiilor cu copii. Prin aceste activități ne propunem să recreăm atmosfera de bună dispoziție de la atelierele de creativitate, provocând publicul mic și mare să o regăsească la rândul lui acasă pictând, ascultând și inventând povești, bricolând din resturi de materiale, hârtii, petice și ațe colorate... Așa cum făceam la începuturile Atelierului de Creativitate, așa cum fac adesea copiii acasă când își inventează jocuri și luptă cu plictiseala.


De 1 iunie, pe paginile de Facebook ale Muzeului Țăranului Român și ale Educației Muzeale MȚR, copiii sunt invitați să devină ei înșiși artiști și povestași și să participe la concursurile pregătite pe parcursul întregii zile de către echipa Atelierului de creativitate.


Mai multe detalii despre fiecare acțiune în parte, găsiți pe:
www.muzeultaranuluiroman.ro
Facebook.com/MuzeulTaranului
Facebook.com/Educație-Muzeală-MȚR
 

 


back to main page
 
closed