To Virtual Tour
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

Piatra şi lutul




18 septembrie 2011 – 31 august 2012
Muzeul Udrişte Năsturel din Hereşti, Judeţul Giurgiu




Piatra şi lutul, preţioasă simbioză artistică, este prilejul organizatorilor de a prezenta într-o expoziţie unul dintre cele mai vechi meşteşuguri tradiţionale, olăritul.
Olăria a avut totdeauna un loc de cinste de care azi ne este greu să ne dăm seama. Era folosită în casa săracului, dar şi la masa bogatului…
Farfurii, străchini, vase de friptură, căni de apă şi de lapte, oale cu toartă sau oale cu mănuşă, vase de bătut untul, strecurători, castroane, chiupuri, chesele de dulceaţă, ulcioare de apă şi ulcioare de nuntă, ploşti, cahle, ţepe de acoperiş, jucării... au fost nelipsite din casele ţăranului sau ale orăşeanului, s-au aflat printre darurile obişnuite la nunţi, dar şi la pomenile pentru morţi.
Ornamente geometrice (spirala, valul, cercul), astrale (stele, soare, luna), florale (buchete, ghirlande, ramura de brad), zoomorfe (urşi, câini, căprioare, lei, păsări), antropomorfe înfrumuseţează aceste obiecte născute din nevoile cotidiene ale omului la Vama (Maramureş), Rădăuţi (Suceava), Poiana-Deleni (Iaşi), Româna şi Oboga (Olt), Vlădeşti şi Horezu (Vâlcea), Pisc (Ilfov), Vălsăneşti, Stoeneşti şi Curtea de Argeş (Argeş), Târgul Jiu şi Gălişoaia (Gorj), Calvini şi Mânzăleşti (Buzău), Siseşti (Mehedinţi), Hălmăgel şi Bârsa (Arad).
Vizitatorii Palatului Udrişte Năsturel pot admira aceste creaţii din 18 septembrie, într-o prezentare inedită. Paşii îi vor purta prin Casa de Piatră şi vor trece prin „Sala Ulcioarelor”, „Sala Farfuriilor şi a Castroanelor”, „Sala Oalelor şi a Ulcelelor”, „Sala Cahlelor”, „Sala Multiculturală Laolaltă” sau prin „Sala Interactivă” destinată jucăriilor din lut, loc în care copiii vor putea modela jucăria preferată privind originalul aflat în expunere.
O sală specială va fi destinată proiecţiilor video, publicul putând să vadă aici filme despre Muzeul Naţional al Ţăranului Român, despre Casa de Piatră Udrişte Năsturel, despre obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou sau despre monumente importante din România.







back to main page