Catre Tur Virtual
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

Cum am ajuns aici ?




Expoziție de pictură și grafică
15 iulie – 2 august 2020, Sala Irina Nicolau



Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește, la Sala Irina Nicolau, în perioada 15 iulie – 2 august 2020, expoziția de grafică și pictură Cum am ajuns aici?, a arhitectului și artistului plastic Vladimir Păun-Vrapciu.

Expoziția este inspirată și este arhitectural construită în jurul ideii și a întrebării „Cum am ajuns de la 10 îngrădiri raționale la milioane de îngrădiri iraționale?”. O spune autorul expoziției:

Prin această expoziție încerc, ca arhitect și artist plastic, să purced împreună cu publicul iubitor de artă contemporană într-o analiză lăuntrică a spiritului uman, prin care să găsim răspunsuri și rezolvări la problemele actuale din existența noastră.

Să începem cu cele 10 îngrădiri raționale scrise în piatră de Moise, pe Muntele Sfânt, sau de către Buddha, la momentul înfăptuirii minunii de pe marginea râului Nairaajana, sau poate de către Confucius, în lupta sa pentru moralitatea spiritului uman... și apoi să analizăm restul îngrădirilor apărute ulterior în perioada contemporană. Să încercăm să găsim răspuns împreuna și la întrebările pe care eu mi le-am pus în ultimele luni pe fondul pandemiei. Cum am ajuns ca viața noastră să se schimbe în totalitate în câteva luni?

Cum este posibil să nu asculți de medici specialiști și să declari că nu există nicio îngrijorare referitoare la virus?

Este revoltător să constați că spiritul uman și-a pierdut rațiunea și nu a evoluat. Cum au ajuns unele națiuni să își fure una alteia echipamentele de protecție împotriva pandemiei?

Cum au ajuns oameni care își permit să conducă mașini de zeci de mii de dolari, să stea la cozi de câteva ore pentru o cutie cu alimente?

Cum am ajuns să constatăm că în unele țări dezvoltate și care ar trebui să fie exemplu pentru țările în curs de dezvoltare, pe fondul unei revolte spiritual umane, să ajungem, în acest secol, să vedem indivizi care provoacă haos în numele unei nedreptăți și distrug munca semenilor?

Nu avem nicio scuză: în mod special, ultima generație a avut tot confortul necesar unei vieți plină de bunăstare, pe sacrificiile și munca generațiilor trecute. Globalizarea își urmează cursul.

Cum putem face mai bun spiritul uman? Evoluția lui, în aceste cazuri, este un eșec al sistemelor și al bugetelor mici acordate educației, culturii și sănătății de statele lumii dezvoltate și în curs de dezvoltare. Pe viitor, trebuie să investim mai mult în educație, artă și sănătate, pentru a nu mai fi luați prin surprindere de orice eveniment de forță majoră.

Nu voi face referiri la stilul artistic în care se integrează expoziția, la tehnica în care sunt realizate aceste lucrări prezentate; pentru aceasta, las aceste elemente artistice și tehnice să fie prezentate și traduse estetic și tehnic, pentru publicul privitor, de persoane calificate în a le dezbate: doamna Doina Mândru, critic de artă, și domnul lector universitar Ion Anghel, curatorul expoziției). Pe aceasta cale, doresc să le mulțumesc pentru colaborarea minunată și plină de energie creatoare pe care am avut-o de a lungul timpului.

Am sa închei aceasta prezentare a expoziției de grafică și pictură cu un citat din Jean Baptiste Camille Corot:

„Daca pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai să o ierte, dar chiar s-o caute. Îmi privesc chipul și îmi cântăresc sănătatea. Amândouă poartă semnele grijilor, ale ambițiilor și remușcărilor care contorsionează fizionomia fiecăruia din noi. Iată de ce ar trebui să iubim arta. Ea procură acelora care vor să-și echilibreze viața, calmul, împlinirea morală și chiar sănătatea.’’


Preț bilet:

Adulţi - 8 lei
Pensionari - 4 lei
Studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor beneficiază de reducere 75% pentru bilete de vizitare a muzeului - 2 lei
Elevii au intarea liberă.



 




 




înapoi la pagina principală
 
inchis