Catre Tur Virtual
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

TOKMEALA. ÎȚI DAU NORĂ, ÎȚI DAU AVERE
24 septembrie – 25 octombrie 2020




Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 24 septembrie 2020, de la ora 18.30, la Sala „Irina Nicolau”, la vernisajul expoziției multimedia Tokmeala. Îți dau noră, îți dau avere, despre politicile de încuscrire ale romilor cortorari.

După vernisaj, ne vom bucura de muzica lui Napoleon Constantin, un rom din satul Gratia, Teleorman, care cântă vocal în acompaniamentul unei tobe pe care o lovește cu pietre, linguri sau călcâiul piciorului. Repertoriul său cuprinde cântece de ascultare și melodii de joc precum Turceasca.


Pentru cei mai liberali dintre noi, genurile sunt constructe, iar dragostea, dat - câtă vreme pentru cortorari genurile sunt date, iar dragostea, construct: atașamentele se construiesc în timp, iar familiile aranjează uniunile pe criterii de neam. Fiind alianțe publice, când cortorarii zic că fac politică vorbesc nu despre viața comunității, ci despre tocmeli, aranjamentele maritale pentru copiii lor - pe care le fac, le desfac și le negociază la nesfârșit. Nici măcar nunta nu marchează punctul final al acestor alianțe politice, cum nici apariția în tânăra familie a unei fetițe, ci abia nașterea unui băiat. Fiindcă băiatul rămâne pe curte și moștenește tahtaiul, un pocal de argint care nu poate fi cumpărat cu toți banii din lume - iar fata pleacă într-o familie străină care o primește doar cu o zestre de mii de euro, cât părțile au negociat în culise. Și, până apare băiatul, singura garanție pentru socrii mici ca fata lor să fie tratată bine și să nu fie trimisă înapoi e pocalul ginerelui, care rămâne zălog la ei.


Aceste subtilități ale politicilor de încuscrire, dar și multe alte lucruri aflate inevitabil în legătură cu ele, sunt aspecte pe care expoziția le luminează din mai multe perspective, aducând la un loc doi curatori (Cosmin Manolache și Lila Passima) un om de film (Dana Bunescu), un fotograf (Eric Roset) și un antropolog, Cătălina Tesăr, care, mai mult de un deceniu, a documentat minuțios viața acestui grup de romi tradiționali din sudul Transilvaniei.


Expoziția va putea fi vizitată la Sala „Irina Nicolau”, până pe 25 octombrie 2020, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea este închis.


Preț bilet: adulți - 8 lei; pensionari - 4 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor - 2 lei


Proiectul este finanțat de AFCN, Administrația Fondului Cultural Naţional.
Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

 

Măsuri sanitare și sugestii de vizitare a expoziției


În Sala „Irina Nicolau”, este permisă prezența a maximum 20 de persoane simultan, iar la vernisaj, care va avea loc în curtea exterioară, se va permite prezența unui număr de maximum 100 de persoane, cu respectarea regulilor de distanțare.


Portul măștii este obligatoriu pentru personalul Muzeului și pentru vizitatori.


Accesul în sală va fi permis după ce vizitatorii își vor dezinfecta mâinile la distribuitorul de gel hidroalcoolic.


În expoziție, vizitatorii sunt rugați să păstreze, între ei, distanța fizică de 2 m.
 

 


înapoi la pagina principală
 
inchis