Catre Tur Virtual
Am fost pus şi poate că mi-a dat Dumnezeu acest dar, să fac un muzeu despre ceva vechi. A face un muzeu în sensul de a-l intui, a-l imagina, a-i da duh.



Am pus în centrul muzeului nostru „icoana” ţăranului şi în titlul său cuvîntul ţăran. Sunt dominat de credinţa puternică în valorile artei ţărăneşti, în valabilitatea ei şi de respectul pentru aceşti oameni care n-au ştiut să se apere.


Când ai de conceput un muzeu care a mai existat, într-o clădire care există şi cu un patrimoniu în cea mai mare parte strâns de înaintaşi... Vezi îndelung obiecte, şi obiecte, şi cărţi, şi cărţi şi te gândeşti la un muzeu ce ţi-ar place să-l vezi, compus din aceste lucruri, apoi te gândeşti la clădire, la locul ei în Bucureşti, la sălile ei... Începi să-ţi propui teme posibile, teme ce-ar putea trăi într-un astfel de spaţiu "cântate" de obiectele ascunse în depozit. Obiectele au o multitudine de legături posibile, trebuie să elimini mult, să ajungi la două-trei ipostaze viabile ce le înlănţuie pe toate; apoi revezi patrimoniul, revezi fotografii, asculţi muzică şi începi să elimini gândindu-te la o temă.

Te gândeşti mereu la tot ce-a fost distrus în această ţară, la ce are nevoie, la ce poţi face, la ce răspunde unei nevoi esenţiale a omului de azi (cu sau fără voia şi ştiinţa lui). Revezi obiecte şi se configurează o temă vastă, dar lipsită de echivoc: Crucea. Am considerat că e bine să inaugurăm sălile de muzeu, în noul muzeu, muzeu "al ţăranului", cu o expunere senină, amplă ca mesaj şi echilibrată ca stil. După decenii de enorme distrugeri cauzate ţărănimii de comunism, ar fi părut necesară o expunere "politică" şi dură, un bilanţ al ororilor petrecute cu satul românesc. Nu am luat-o pe acest drum, justificat, dar plin de verdicte, un drum presărat de tensiuni şi adversităţi. Nu era nici foarte creştinesc răspunsul în chip de răzbunare al noului muzeu! Am fi început noua viaţă printr-un semn trist şi sub lumina neagră a răzbunării. Crucea era tema cea mai potrivită, mai plină de viaţă ce o puteam găsi. De ce să demonstrăm omniprezenţa crucii? Pentru ca oamenii să tragă concluzia că nu pot trăi fără cruce...


Noi facem aici un gest public, simţim nevoia să afirmăm CRUCEA într-un moment cum este cel prezent. A opta pentru această temă este, cum ziceam, o mărturisire. Înseamnă să reafirmi omniprezenţa crucii, importanţa şi puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată şi îndrăcită de multe ori. Este un act militant. În cazul nostru este un act militant.


Cum se transformă un act de mărturisire într-o muzeografie mărturisitoare? Creând o muzeografie care se adresează în primul rând inimii. Se adresează mult mai tare unui afect inteligent, să zicem, decât raţiunii uscate.

O muzeografie organică urmăreşte rânduiala, nu ordinea.

Ceea ce am făcut şi vrem să continuăm a face în Muzeul Ţăranului nu are nimic de-a face cu jocul gratuit, cu anumite fenomene "de graniţă" din lumea contemporană cum ar fi "instalaţiile", montajele etc., chiar dacă există elemente exterioare comune. Ceea ce le diferenţiază categoric este elementul dat, patrimoniul, care e tiranic în acţiunea sa, dar pe care cu dragoste şi cunoaştere îl "îmblânzim", dând senzaţia unei mişcări uşoare şi graţioase, cu toată tensiunea ce apare pe parcursul discursului.


Un muzeu în stare permanent născândă cu o dispoziţie care să permită un perpetuu început.

Caracter experimental. Nu experiment în sens de joacă, ci dorinţă de aprofundare lipsită de suficienţa ştiutului. O privire proaspătă asupra fenomenului. Povara tradiţiei, nu povara poncifelor.


Se poate face o paralelă între modul cum e conceput experimentul ştiinţific în ştiinţa modernă şi muzeu. Aceeaşi izolare într-un mediu neutru, aceeaşi falsificare impusă de disciplina experimentului...


Spuneam şi altădată că mi-e teamă de un plan riguros, cum îmi este teamă de planuri când pictez. O formalizare prea precisă sărăceşte. Un plan riguros, în muzeografia pe care o caut, este inutil.



Da, eu, care citesc etichetele dintr-un muzeu pe care nu l-am mai văzut, aici voi folosi puţine etichete. Obiectele vor fi legate între ele prin relaţii pe care etichetele le-ar tulbura.

Pentru o asemenea muzeografie, esenţiale par să fie conceptele de articulaţie "tare" şi articulaţie "slabă". Un război de ţesut, de pildă, e un obiect puternic, impresionant prin materialitatea lui şi prin coerenţa formală, prin exprimarea limpede a funcţiei lui. El poate fi clasat, de aceea, în zona articulaţiilor "tari", a evidenţelor general percepute şi va fi utilizat atunci când avem nevoie să articulăm un complex de subansambluri: diverse unelte auxiliare legate de ţesut, ţesături de orice fel. El poate articula două spaţii aparent lipsite de legătură cauzală sau utilitară.

Articulaţia "slabă" poate fi, de pildă, o componentă a războiului de ţesut, precum spata. Un asemenea obiect devine activ când vrem să evocăm registre mai subtile. Ea va putea fi utilizată atunci când organizăm un spaţiu în jurul ideii de construcţie sau de ierarhie. Articulaţia slabă leagă mai bine două sau mai multe unităţi prin chiar discreţia şi slăbiciunea ei.


Sistemul de relaţii care se creează între obiecte este mai aproape de zona muzicală decât am bănuit. Expunerea trebuie să cânte. Obiectele trebuie să interacţioneze armonic.

Este nevoie de urechi bune pentru a auzi ce "vorbeşte" obiectul. Pentru a înţelege limbajul obiectului trebuie să fi avut o lungă experienţă în domeniul vizualului, dar şi al istoriei şi spiritualităţii omului care s-a aflat în relaţie cu obiectul pe care vrei să-l evoci. Dacă ai un astfel de auz şi dacă ai curajul să-ţi asculţi urechea, atunci obiectele sunt cele care dictează soluţiile de expunere. Dar trebuie să înveţi să faci ascultare.

Un subansamblu poate fi mai important decât întregul şi un gest mai important decât o demonstraţie.

Modul de prezentare înseamnă o atitudine faţă de obiect. Contează, în fond, ce îi ceri obiectului.

În muzeu, după obiect mi se pare important gestul. Dacă rulez un ştergar pe un sul de carton şi îl prezint într-o cutie este una, şi dacă îl prind pe perete, în aşa fel încât să pară bătut în cuie, este alta. Şi eu cred că trebuie să existe un gest cheie care să le însumeze pe toate, gestul prin care dăm valoare obiectelor, prin care le declarăm patrimoniu.

Excluderea evidentului, a explicitului, a excesivului; negarea apropierii obişnuite, a locurilor comune.


Tatonare fără formulări precise. Puse în formulă, lucrurile îşi pierd energia latentă. Un exces de formalizare în cadrul discursului muzeal poate duce până la distrugerea obiectului.

Simplitate, şi nu orgoliul aspiraţiei spre perfecţiune. Mult firesc şi supunere faţă de obiect.

Ce înseamnă cu adevărat major şi minor?


Muzeologia operează cu reguli bazate pe constantele percepţiei şi pe mode. Ea ar putea deveni un mod de înţelegere generală. Atunci muzeificarea ar înceta să mai fie o metodă, un mecanism anihilant, o reţetă.


Muzeologia apofatică, negativă, este, în acelaşi timp, "muzeologie concretă" în sensul în care discursul trebuie să acţioneze "slab", subtil, fragil, în favoarea lucrurilor, care sunt "simboluri emotive" şi riscă, prin procesul muzeificării, să se usuce... Pentru a transmite toată încărcătura sa, un "simbol emotiv", cum sunt lucrurile făcute de omul tradiţional, e nevoie ca el să fie lăsat destul de liber, puţin incorporat unui discurs abstract. Omul nededublat nu "producea", ci năştea obiecte, deci tot ce făcea ar putea fi un simbol emotiv pentru noi.


Nu este iraţional deloc ce fac. Se înscrie într-o poetică a muzeografiei, eventual. Există o poetică a arhitecturii; pentru ce n-ar exista o poetică a muzeografiei?



(fragmente din "Câteva gânduri despre cantitati, mentalitate si încrucisare", Horia Bernea, Mapa CRUCEA, Muzeul Taranului Român, 1993)


Studioul Horia Bernea - Cinema Muzeul Țăranului - Program



CINEMA MUZEUL ŢĂRANULUI ÎN AER LIBER
25 septembrie - 1 octombrie

 

 

KINOdiseea #12 – Festivalul de Film pentru Publicul Tânăr
25 - 27 septembrie 

 

Tarif întreg adulți 16 lei/ tarif redus pentru copii 10 lei

Vineri, 25 septembrie

19:30 JACKIE ȘI OOPJEN

Regie: Annamaria van de Mond, Olanda, 2020, 90’, +7

Jackie și Oopjen, filmul olandez în regia Annemariei van de Mond, este o comedie pentru întreaga familie care ne invită să ne plimbăm printre galeriile și operele de artă ale muzelui Rijksmuseum din Amsterdam. La închiderea programului pentru vizitatori, Jackie, fetița de 12 ani a unui custode descoperă că unul dintre faimoasele tablouri ale lui Rembrandt se trezește la viață. O prietenie puțin probabilă se leagă atunci când Oopjen (un personaj faimos din tabloul lui Rembrandt) o confundă pe Jackie cu sora ei demult pierdută.
Lungmetrajul va fi precedat de un scurtmetraj din cadrul proiectului Crescut pe muzică, despre copii și adolescenți din țară care cântă la instrumente tradiționale.



Sâmbătă, 26 septembrie

19:30 FAUNUTLAND ȘI MAGIA PIERDUTĂ

Regie: Marcus Ovnell, Suedia, 2020, 82’, +8

Pentru a o ajuta pe mama ei să fie din nou fericită, Emily încearcă din răsputeri să fie copilul perfect. Atunci când găsește un cufăr misterios, e transportată într-o lume magică unde întâlnește creaturi fantastice. Însă treptat, află teribilul adevăr, că acel ținut fermecat va ajunge să dispară dacă nu intervine chiar ea pentru a-l ajuta. Dar pentru a reuși, trebuie să își înfrunte cea mai mare temere.
Lungmetrajul va fi precedat de un scurtmetraj din cadrul proiectului Crescut pe muzică, despre copii și adolescenți din țară care cântă la instrumente tradiționale.



Duminică, 27 septembrie

19:30 F VINE DE LA FERICIRE (H is for Happiness)

Regie: John Sheedy, Australia, 2019, 96’, +10

Tânăra Candice Phee se regăsește într-o misiune aventuroasă când, ca parte a unui proiect de la școală, devine mediatoare în familia ei certăreață și tristă. Candice este entuziastă și amuzantă și își dedică timpul încercând să îi înveselească pe cei din jurul ei. Noul ei coleg, Douglas Benson, crede că ea a venit dintr-o altă dimensiune, dar îi devine un aliat de nădejde în misiunea ei. Filmul este ecranizarea cărții lui Barry Jonsberg - “My Life as an Alphabet” și ilustrează diferitele fațete ale vieții între o pădure fantastică, plină de magie și conservatorismul unui mic oraș.
Lungmetrajul va fi precedat de un scurtmetraj din cadrul proiectului Crescut pe muzică, despre copii și adolescenți din țară care cântă la instrumente tradiționale.



Luni, 28 septembrie

19:30 Soții de militari (Military Wives)

Regie: Peter Cattaneo, 2019, Marea Britanie, comedie, 113’
Audiență Generală (A.G.)
Distribuitor: Follow Art Distribution SRL



Marți, 29 septembrie

19:30 Babyteeth: Prima iubire (Babyteeth) - Premieră -

Regie: Shannon Murphy, 2019, Australia, dramă, 120’
Nerecomandat copiilor sub 15 ani (N-15)
Distribuitor: Bad Unicorn



22:00 Acasă (Acasa, My Home)
Regie: Radu Ciorniciuc, 2020, România/ Germania/Finlanda, documentar, 86’
Acordul părinţilor pentru copii sub 12 ani (AP-12)
Distribuitor: Manifest Film



Miercuri, 30 septembrie

19:30 Călătoria fantastică a Maronei (Marona’ Fantastic Tale)
 - Proiecție specială dog-friendly -
Regie: Anca Damian, 2019, Franța/România, animație, dramă, familie, 92’
Audiență generală (AG),
Distribuitor: Aparte Film



21:30 În Absența Dvs. (Sorry We Missed You) - Premieră -
Regie: Ken Loach, 2019, Marea Britanie/Franța/Belgia, dramă, 101’
Acordul părinţilor pentru copii sub 12 ani (AP-12)
Distribuitor: Independența Film



Joi, 1 octombrie

20:00 Profu’ - Premieră de Gală -

Regie: Alex Brendea, 2019, România, documentar, 82’
Distribuitor: Transilvania Film

Proiecția va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu regizorul filmului.

 

--------------

Cinema Muzeul Țăranului - Studioul Horia Bernea
Strada Monetăriei nr. 3, Sector 1, în incinta Muzeului Naţional al Ţăranului Român
telefon: 021.317.96.60


Tarif proiecţie specială în aer liber: 16 lei
Bilete disponibile exclusiv pe 
eventbook.ro

INFO FB Cinema Muzeul Țăranului






******

Reguli de funcționare a cinematografului în aer liber

 

Ne dorim ca dumneavoastră și cei dragi să fiți mereu în siguranță, de aceea am adoptat următoarele măsuri de siguranță, conform Ordinului nr. 2879/967/2020, capitolul V și Ordinului nr. 966/1809/105/2020:

Locurile sunt poziționate astfel încât distanța minimă obligatorie de 2m să fie respectată. Nu este permisă schimbarea amplasamentului. De asemenea, scaunele vor fi dezinfectate înainte și după fiecare proiecție.

Accesul publicului este permis numai cu purtarea măștii (medicale sau non-medicale) pe toată durata evenimentului. Aceasta trebuie să acopere gura și nasul.

Fiecare participant își va dezinfecta mâinile la intrarea în zona de eveniment, din Strada Monetăriei, cu dezinfectantul pus la dispoziție de organizator, și va permite monitorizarea temperaturii. Persoanele care refuză dezinfectarea mâinilor sau monitorizarea temperaturii, dar și cele care înregistrează o temperatură mai mare de 37.3°C, nu vor avea acces la proiecție. În aceste cazuri, nu se returnează contravaloarea biletului de acces.

Accesul la eveniment se face cu respectarea de către participanți a distanței minime de 1,5 m între persoane. Sunt stabilite fluxuri de intrare și ieșire separate, pentru facilitarea menținerii distanței fizice între participanți.

Ieșirea din zona alocată se poate face doar în următoarele situații: deplasarea la toaletă, urgență medicală sau pentru părăsirea definitivă a zonei de eveniment.

Este interzis accesul în locație cu băuturi / alimente din afara spațiului de eveniment.În toate zonele de așteptare și toalete, participanții vor păstra distanța de siguranță de minimum 1,5m.

Proiecția va începe în fiecare seară după lăsarea întunericului, de la ora 21:00. Accesul este posibil cu o oră înaintea începerii proiecției, iar repartizarea pe scaune se face în funcție de ordinea sosirii.

Biletele sunt disponibile exclusiv online, pe platforma Eventbook.

În caz de vreme nefavorabilă, dacă ploaia începe înainte de ora stabilită a proiecției, aceasta se anulează și va fi reprogramată săptămâna următoare, spectatorii putând opta, în decurs de maximum 48h, pentru restituirea banilor pe bilete sau pentru schimbarea biletelor pentru un alt film programat sau pentru păstrarea lor pentru data reprogramării filmului anulat.

În cazul în care ploaia începe după scanarea biletelor, filmul nu se reprogramează, iar costul biletului nu se rambursează.

Vă mulțumim pentru înțelegere și vă așteptăm la film!


 
inchis