Situată la 35 km sud-est de Bucureşti şi 15 km depărtare de Dunăre, pe un platou din apropierea râului Argeş, Casa de Piatră de la Hereşti, ctitorie a boierului Udrişte Năsturel, cărturar vestit în epocă şi cumnat al domnitorului Matei Basarab, oferă vizitatorilor săi bucuria cunoaşterii singurului monument de arhitectură civilă românească de la începutul secolului al XVII-lea construit în întregime, pe dinafară şi pe dinăuntru, din piatră de talie şlefuită. Folosirea spaţiului şi formelor arhitecturale pe cele trei nivele (pivniţă, parter, etaj), orânduirea şi distribuirea saloanelor, holurilor şi scărilor interioare, frumuseţea pivniţelor şi încăperilor mici boltite cilindric, împreună cu tehnicile de lucru folosite şi calitatea materialului dau o notă distinctă de originalitate şi farmec întregului ansamblu monumental pe care, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antohiei, ajuns la Hereşti în septembrie 1657, îl va asemui cu "un palat fără egal în lume afară numai de Ţara francilor... atât de frumos că împrăştie toată grija sufletului întristat".
www.stonehouse.ro
www.heresti.muzeultaranuluiroman.ro
Portret / Atelier Dumitru Şchiopu
24 ianuarie – 29 februarie 2012, Sala Irina Nicolau
„Lucrezi cu stânga înăuntru şi cu dreapta afară, şi-l iei frumos, aşa, şi ţi-l întinzi, tragi de el. Dup-aia lucrezi pă marginea lui, aşa, şi-i dai forma care doreşti. Vrei să faci o oală, faci o formă mai înaltă şi rotundă, ca o oală. Vrei să faci o strachină, o-ntinzi. Totu să lucrează pă simţu’ mâinii, trebuie să simţi pământu’ la suflet. Lucrezi cu sufletu’, pui suflet acolo. Păi omu’, n-a fost făcut dân pământ? Eu nu mai poci cu mâna, e amorţită mâna, nu mai simt.”
Dumitru Şchopu, Vlădeşti
Muzeul Naţional al Ţăranului Român a iniţiat seria
Portret / Atelier dedicată de data aceasta meşterilor bătrâni şi centrelor de meşteşuguri pe cale de dispariţie. Prin expoziţiile şi exerciţiile noastre vizuale încercăm să reconstruim şi să recuperăm, sub semnul urgenţei, poveştile şi reperele pe care meşteşugurile tradiţionale încă ni le oferă, fără a cădea în scenografierea şi calchierea tradiţiei. Pentru al treilea exerciţiu am ales schiţarea portretului / atelierului de olar al lui Dumitru Șchiopu, rămas printre ultimii care mai lucrează olărie în Vlădeştii de Vâlcea. Radiografia noastră îşi propune să urmărească contururile unei perioade de peste 60 de ani, în care profilul meşterului se recompune pornind de la
adevărul meserie furate şi reinventate, personalizându-şi ceramica de la oalele de rând lucrate pentru gospodărie şi pentru sărbătorile de Moşi, la creaţii artizanale sau populare
unicat aşa cum erau denumite în perioada anilor ̉70 – ̉80.
Construite pe mai multe registre, expoziţiile noastre dezvăluie o anume stratigrafie care adună împreună o serie de priviri compuse pentru a descoperi vizitatorilor mai multe niveluri de lectură a temei: arhivarea tradiţiei prezentă în relaţia colecţiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meşteşugului, mitologiile personale care dau autenticitate şi individualitate profilului de meşter, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Vlădeşti, vechi centru de ceramică românesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentării etnografice, antropologice şi nu în ultimul rând artistice.
Curator: Lila Passima
Vernisaj: 24 ianuarie 2012, ora 17.30, Sala Irina Nicolau
Demonstraţie / atelier la vernisaj: Eugen Pătru, olar din Vlădeşti, ucenicul lui Dumitru Şchiopu
Program de vizitare: până pe 29 februarie 2012, de marţi până duminică, 10.00 – 18.00
înapoi la pagina principală
.jpg)
.jpg)
.jpg)
