To Virtual Tour
Reestablished on February 5th 1990, the Romanian Peasant Museum is the continuator of a long museological tradition. In 1906 the first autonomous museum for peasant art was established. Lucky circumstances brought the art historian Alexandru Tzigara-Samurcaş as its first director. He renamed the institution the Ethnography and National Art Museum and from 1912 on, the National Art Museum. During the 40 years of Tzigara Samurcaş’ leadership the museum was in the avant-garde of European museology.

The so-called “liberation” of 1944 led to the “liberation” of the museum from its own home and its replacement with the Lenin-Stalin Museum.The National Art Museum moved, as a tenant, in Ştirbei Palace on Calea Victoriei, for 25 years and under a new name: the Popular Art Museum of the Romanian Popular/Socialist Republic. During this period, the museographers were forced to “forget” exhibiting some valuable collection pieces, especially the religious ones. However, they succeeded in increasing the heritage of the museum with three times as much objects of peasant art.

In 1978, the Popular Art Museum and the Village Museum are united in one institution. The unification mainly meant that most of collections of the Popular Art museum remained hidden in a long and unhealthy sleep until 1990 when the museum was reestablished and brought back to its home on Kiseleff no.3.

De la tilincă la opincă. Dicționar pe sărite




Az - Buche - Vedi… Așa silabiseau școlarii din primele clase pe vremea când alfabetul era chirilic, adică literele și numele lor veneau dintr-o limbă străină. Cuvintele însă erau de-ale noastre, neaoșe. Multe dintre acestea nu se mai folosesc azi ori s-au păstrat numai în textele vechi sau în vorbirea bătrânilor din unele sate. Școlărește se numesc regionalisme și arhaisme.
 

Și totuși: mai știe astăzi careva dintre voi ce înseamnă copaie și la ce folosește? Sau de ce era nevoie de meliță și cum arăta aceasta? Sau dacă tilinca e o podoabă, un instrument muzical sau un nume de fată? Ei, știe cineva?
 

Sau pare a fi mai degrabă o limbă străină care cere un tălmaci? Sunt cuvinte care apar nu doar în cărți, fie ele de școală sau nu, dar te mai împiedici de ele și prin muzee, prin cântece, prin filme, prin concediile ori vacanțele de la țară. Pot să-ți iasă în cale unde nu te-aștepți și să te ia prin surprindere.

Noi, etnologi serioși de obicei, dar cu chef de joacă din când în când, tare am vrea să aflăm, de exemplu, voi ce părere aveți despre ele?

Ca și voi, stăm în casă, ne gândim la vorbele neînțelese ale satului și am vrea să stăm de vorbă despre asta, dacă aveți chef, bineînțeles.

Putem să o luăm metodic, ordonat, pe litere. Ca într-un adevărat dicționar!
 

Sau putem s-o luăm pe sărite. E mai distractiv, așa.

Multe sunt cuvinte folosite și folositoare la țară, dar deocamdată o să vi le împărtășim doar pe acelea pe care le avem la îndemână. Le-am aflat de la bunici, mătuși, vecini, dar și din cărți, din munca de la muzeu, ori din cercetările de teren pe care le facem ca etnologi.

AȘA CĂ nu va fi un dicționar ca în cărți ori ca pe internet, ci unul pe care putem să-l scriem împreună în aceste zile în care stăm apăsați de patru pereți și ne e dor de spațiul larg, de orizontul deschis și de oamenii de la țară. Poate și voi vă simțiți la fel și v-ar plăcea să ajungeți un pic mai departe de asfaltul orașului.

Vă așteptăm pe facebook, în fiecare joi, cu un nou cuvânt (din) vechi!


Întregul proiect îl găsiți
AICI!


 


 


back to main page
 
closed