To Virtual Tour
Reestablished on February 5th 1990, the Romanian Peasant Museum is the continuator of a long museological tradition. In 1906 the first autonomous museum for peasant art was established. Lucky circumstances brought the art historian Alexandru Tzigara-Samurcaş as its first director. He renamed the institution the Ethnography and National Art Museum and from 1912 on, the National Art Museum. During the 40 years of Tzigara Samurcaş’ leadership the museum was in the avant-garde of European museology.

The so-called “liberation” of 1944 led to the “liberation” of the museum from its own home and its replacement with the Lenin-Stalin Museum.The National Art Museum moved, as a tenant, in Ştirbei Palace on Calea Victoriei, for 25 years and under a new name: the Popular Art Museum of the Romanian Popular/Socialist Republic. During this period, the museographers were forced to “forget” exhibiting some valuable collection pieces, especially the religious ones. However, they succeeded in increasing the heritage of the museum with three times as much objects of peasant art.

In 1978, the Popular Art Museum and the Village Museum are united in one institution. The unification mainly meant that most of collections of the Popular Art museum remained hidden in a long and unhealthy sleep until 1990 when the museum was reestablished and brought back to its home on Kiseleff no.3.

Muzeul de la Şosea în ediţie bibliofilă





Întorcându-mă de la lacuri şi privind înspre sud, de departe, pe deasupra caselor şi copacilor răsare turnul verde al Muzeului de artă naţională din Şoseaua Kiseleff, dându-mi satisfacţia că totuşi de mine e ridicată cea mai înaltă şi făţoasă clădire din întreaga regiune, măgulindu-mă totodată cu gândul că nu pentru folosinţa-mi proprie, ci pentru aceea a întregului neam ea a fost concepută şi realizată cu preţul atâtor greutăţi...
Alexandru Tzigara-Samurcaş


Iată că se împlinesc deja 70 de ani de la finalizarea construcţiei proiectate de arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti, în stil neoromânesc. Clădirea, concepută dintru început pentru Muzeul de Etnografie şi Artă naţională, reprezintă gândirea muzeologică a fondatorului – istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş –, care a dorit să înalţe „un palat al artei pământene”, dispus asemenea unei incinte monastice.

În 1999, etnologul Petre Popovăţ a reuşit să construiască, din fărâme, povestea muzeului şi a ctitorului său, în monografia Muzeul de la Şosea, publicată ca supliment a revistei anuale Martor.

Cu ocazia Zilelor Muzeului Ţăranului s-a lansat ediţia bibliofilă a acestei cărţi.

Carte-obiect manufacturată în serie mică, numerotată, monografia Muzeul de la Şosea a fost lucrată împreună cu voluntarii Atelierului de hârtie manuală, coordonat de Răzvan Supuran.




 




Back to main page