Catre Tur Virtual
HORIA BERNEA

Unul dintre cei mai mari pictori români contemporani, ale cărui expoziţii în ţară şi în străinătate au rămas ca repere permanent actuale în domeniu. Din 1990 până la moartea sa în 2000 a fost director al Muzeului Ţăranului Român. A fondat un stil aparte în etnomuzeografia europeană, pe care îi plăcea să îl numească muzeologie născândă, pâlpâitoare.

De la el am învăţat că nu trebuie să te grăbeşti sau să te încăpăţânezi atunci când vrei să pui în operă un proiect. Mai întâi te gândeşti bine, să vezi dacă ideea iniţială e corectă. Nimeni nu ştia mai bine ca el să vadă. Apoi te sfătuieşti cu alţii, de preferinţă cu cei despre care ştii că au păreri diferite de ale tale. Apoi încerci să ţii cont de toate remarcile, argumentând dacă le respingi, sau înglobându-le în proiect, dacă crezi că îl pot îmbogăţi. Apoi aştepţi, adică gestezi, pregătind iluminarea. Pentru Horia Bernea, iluminarea însemna convingerea că ideea era convergentă cu credinţa - asumat şi liber creştină. Abia atunci, proiectul putea începe aventura punerii în operă. Şi abia atunci se petrecea minunea coagulării echipei. Încă nu am cunoscut pe altcineva atât de capabil să construiască mici familii punctuale cu oameni care nu sunt decât oameni, şi să le transforme slăbiciunile în creativitate, complexele - în stil personal, frustrările - într-un nou entuziasm şi veleităţile - în dorinţă de afirmare colectivă.

Nu se temea să şocheze, să irite, să incite. Ne-a contaminat de îndrăzneală, adresându-ne întrebări dificile - ce vezi aici? ce crezi despre asta? ce înţelegi? de ce nu-ţi place? – sau invitându-ne să-l contrazicem. Nu a fost şi nu e uşor. Dar nimic din ce facem la muzeu sub aripa lui nu e uşor.

Ioana Popescu

AGAPE




Program de educaţie muzeală pentru copii din medii sociale defavorizate


Muzeul Ţăranului Român continuă seria de proiecte dedicate copiilor din medii defavorizate, începută în 2002, prin care aceştia să poată beneficia de participarea gratuită la Atelierul de Creativitate şi de vizite urmate de lucru în sălile muzeului. În cadrul programului dorim să folosim arta şi educaţia non-formală (la care acesti copii au mai puţin acces) prin realizarea a mai multe tipuri de ateliere de creativitate în scopul dezvoltării creativităţii, însuşirii de abilităţi practice şi formării deprinderilor de relaţionare şi socializare.
Agape este iubirea de semeni, iubirea de frumos, iubirea de părinţi, iubirea de Dumnezeu, iubirea care dăruieşte, care aşteaptă, care însoţeşte, care binecuvântează. Iubirea care sporeşte, care adună, care uneşte. Vrem să dăruim acestor copii câte ceva din darurile muzeului şi ale culturii tradiţionale româneşti, vrem să le oferim posibilitatea şi puterea de a vedea şi a înţelege frumuseţea lumii ţăranului român.

Atelierele pe care le propunem:

Lecţii de etnologie, desen, pictură, cusături cu Ruxandra Grigorescu
Pornind de la pictura ţărănească văzută în sălile muzeului, copiii desenează şi pictează pe diverse suporturi (hârtie, pânză, lemn, sticlă, mic mobilier). După modele (izvoade), dar şi din imaginaţie, pofta de culoare vine văzând, lucrând, experimentând.
Număr de participanţi: maxim 15 copii / atelier cu vârsta între 6 şi 14 ani

Atelierul de teatru de animaţie (teatru de umbre) cu Beatrice Iordan
Propune apropierea copiilor de lumea poveştilor tradiţionale şi însuşirea unor tehnici de construit siluete specifice teatrului de umbre. Pe durata atelierului de teatru, participanţii vor fi ajutaţi să înţeleagă şi să deprindă arta mânuirii siluetelor, precum şi arta jocului actoricesc. Pornind de la câteva dintre personajele fantastice prezente în basme: Baba-Cloanţa, Muma-Pădurii, Făt-Frumos, Ileana-Cosânzeana şi Zmeul Zmeilor se vor realiza mici scenarii cărora le vom da viaţă într-o scurtă piesă de teatru.
Număr de participanţi 12 copii cu vârsta între 7 şi 18 ani.

Atelier de fotografie cu George Turliu
„La atelierul de fotografie învăţăm să mânuim aparatul de fotografiat. Acesta are două hăţuri şi două butoane. Primul este verde şi este foarte important pentru că de el depinde bunul mers al fotografierii artistice. Cel roşu nu este la fel de important, dar este mult mai frumos. Hăţurile sunt pentru strunirea aparatului. Aceasta tehnică străveche am învăţat-o de la un bătrân apaş, pe care l-am întâlnit la Babele, ţinea în mână un dagherotip şi prindea pe peliculă sufletul vântului.”
Număr de participanţi: 5 copii / atelier cu vârsta între 14 – 18 ani.

Atelierele se ţin în fiecare luni.



 


înapoi la pagina principală