Catre Tur Virtual
HORIA BERNEA

Unul dintre cei mai mari pictori români contemporani, ale cărui expoziţii în ţară şi în străinătate au rămas ca repere permanent actuale în domeniu. Din 1990 până la moartea sa în 2000 a fost director al Muzeului Ţăranului Român. A fondat un stil aparte în etnomuzeografia europeană, pe care îi plăcea să îl numească muzeologie născândă, pâlpâitoare.

De la el am învăţat că nu trebuie să te grăbeşti sau să te încăpăţânezi atunci când vrei să pui în operă un proiect. Mai întâi te gândeşti bine, să vezi dacă ideea iniţială e corectă. Nimeni nu ştia mai bine ca el să vadă. Apoi te sfătuieşti cu alţii, de preferinţă cu cei despre care ştii că au păreri diferite de ale tale. Apoi încerci să ţii cont de toate remarcile, argumentând dacă le respingi, sau înglobându-le în proiect, dacă crezi că îl pot îmbogăţi. Apoi aştepţi, adică gestezi, pregătind iluminarea. Pentru Horia Bernea, iluminarea însemna convingerea că ideea era convergentă cu credinţa - asumat şi liber creştină. Abia atunci, proiectul putea începe aventura punerii în operă. Şi abia atunci se petrecea minunea coagulării echipei. Încă nu am cunoscut pe altcineva atât de capabil să construiască mici familii punctuale cu oameni care nu sunt decât oameni, şi să le transforme slăbiciunile în creativitate, complexele - în stil personal, frustrările - într-un nou entuziasm şi veleităţile - în dorinţă de afirmare colectivă.

Nu se temea să şocheze, să irite, să incite. Ne-a contaminat de îndrăzneală, adresându-ne întrebări dificile - ce vezi aici? ce crezi despre asta? ce înţelegi? de ce nu-ţi place? – sau invitându-ne să-l contrazicem. Nu a fost şi nu e uşor. Dar nimic din ce facem la muzeu sub aripa lui nu e uşor.

Ioana Popescu

Atelier de literatură pentru copii şi adolescenţi




ŢARA MINUNILOR SCRISULUI

Profesoară, scriitoarea Ara Şeptilici

Literatura! Literatura mare, cea care rămâne sau aceea mai nonşalantă, făcută pentru plăcerea imediată a contemporanilor noştri: amândouă au nevoie de învăţătură, de tâlc, de desluşire a meşteşugului. Talentul e talantul, ceea ce îţi dă bunul Dumnezeu. Dacă rămâne îngropat, talantul va deveni o povară. Lăsaţi copiii să scrie, ei au poveştile lor pe care cei mai mulţi dintre noi le-am uitat! Fie că sunt poveşti de la 7 sau de la 17 ani, ele pot deveni din simple istorisiri, literatură. Atelierul de creaţie literară este o şcoală întru a deveni în literatură. Participanţilor nu li se oferă doar tainele (întotdeauna subiective) ale scrisului bun şi plăcut, ci şi cele ale lecturilor (pentru acasă!), care le vor da un bob zăbavă pentru scrierile cele care contează cu adevărat. Copiii sau adolescenţii sunt încurajaţi să-şi dezvolte propria personalitate literară în toate genurile, poezie, proză, teatru, critică (pentru cei mari). Se dezbate, se argumentează cu instrumentele civilizate ale literaturii, se solidarizează, se învaţă!

Atelierul se adresează şi este deschis la MŢR, în funcţie de învăţătură, copiilor şi adolescenţilor, inclusiv rebelilor, aşa:
- celor între şase şi unsprezece ani: joia, între patru şi şase după masă

- măriceilor între unsprezece şi şaisprezece ani, sâmbăta de la 12 la 14

- celor mari, adică la vîrsta aceea (14-17), dacă vor şi altceva decît „între blocuri suntem noi”, le vom face loc şi timp în funcţie de cereri. Nu e o contradicţie în termenii de vârstă!

Costul unui atelier este de 30 de lei.
Atelierul se desfăşoară în lucru, adică văzând şi făcând. Profesorul spune că îşi asumă jumătate din succes. Restul stă la şi din copii.
Ca să vă înscrieţi:
araseptilici@yahoo.com
sau tel: 0722 123 262
 


înapoi la pagina principală