Catre Tur Virtual
HORIA BERNEA

Unul dintre cei mai mari pictori români contemporani, ale cărui expoziţii în ţară şi în străinătate au rămas ca repere permanent actuale în domeniu. Din 1990 până la moartea sa în 2000 a fost director al Muzeului Ţăranului Român. A fondat un stil aparte în etnomuzeografia europeană, pe care îi plăcea să îl numească muzeologie născândă, pâlpâitoare.

De la el am învăţat că nu trebuie să te grăbeşti sau să te încăpăţânezi atunci când vrei să pui în operă un proiect. Mai întâi te gândeşti bine, să vezi dacă ideea iniţială e corectă. Nimeni nu ştia mai bine ca el să vadă. Apoi te sfătuieşti cu alţii, de preferinţă cu cei despre care ştii că au păreri diferite de ale tale. Apoi încerci să ţii cont de toate remarcile, argumentând dacă le respingi, sau înglobându-le în proiect, dacă crezi că îl pot îmbogăţi. Apoi aştepţi, adică gestezi, pregătind iluminarea. Pentru Horia Bernea, iluminarea însemna convingerea că ideea era convergentă cu credinţa - asumat şi liber creştină. Abia atunci, proiectul putea începe aventura punerii în operă. Şi abia atunci se petrecea minunea coagulării echipei. Încă nu am cunoscut pe altcineva atât de capabil să construiască mici familii punctuale cu oameni care nu sunt decât oameni, şi să le transforme slăbiciunile în creativitate, complexele - în stil personal, frustrările - într-un nou entuziasm şi veleităţile - în dorinţă de afirmare colectivă.

Nu se temea să şocheze, să irite, să incite. Ne-a contaminat de îndrăzneală, adresându-ne întrebări dificile - ce vezi aici? ce crezi despre asta? ce înţelegi? de ce nu-ţi place? – sau invitându-ne să-l contrazicem. Nu a fost şi nu e uşor. Dar nimic din ce facem la muzeu sub aripa lui nu e uşor.

Ioana Popescu

Piatra şi lutul




18 septembrie 2011 – 31 august 2012
Muzeul Udrişte Năsturel din Hereşti, Judeţul Giurgiu





Piatra şi lutul, preţioasă simbioză artistică, este prilejul organizatorilor de a prezenta într-o expoziţie unul dintre cele mai vechi meşteşuguri tradiţionale, olăritul.
Olăria a avut totdeauna un loc de cinste de care azi ne este greu să ne dăm seama. Era folosită în casa săracului, dar şi la masa bogatului…
Farfurii, străchini, vase de friptură, căni de apă şi de lapte, oale cu toartă sau oale cu mănuşă, vase de bătut untul, strecurători, castroane, chiupuri, chesele de dulceaţă, ulcioare de apă şi ulcioare de nuntă, ploşti, cahle, ţepe de acoperiş, jucării... au fost nelipsite din casele ţăranului sau ale orăşeanului, s-au aflat printre darurile obişnuite la nunţi, dar şi la pomenile pentru morţi.
Ornamente geometrice (spirala, valul, cercul), astrale (stele, soare, luna), florale (buchete, ghirlande, ramura de brad), zoomorfe (urşi, câini, căprioare, lei, păsări), antropomorfe înfrumuseţează aceste obiecte născute din nevoile cotidiene ale omului la Vama (Maramureş), Rădăuţi (Suceava), Poiana-Deleni (Iaşi), Româna şi Oboga (Olt), Vlădeşti şi Horezu (Vâlcea), Pisc (Ilfov), Vălsăneşti, Stoeneşti şi Curtea de Argeş (Argeş), Târgul Jiu şi Gălişoaia (Gorj), Calvini şi Mânzăleşti (Buzău), Siseşti (Mehedinţi), Hălmăgel şi Bârsa (Arad).
Vizitatorii Palatului Udrişte Năsturel pot admira aceste creaţii din 18 septembrie, într-o prezentare inedită. Paşii îi vor purta prin Casa de Piatră şi vor trece prin „Sala Ulcioarelor”, „Sala Farfuriilor şi a Castroanelor”, „Sala Oalelor şi a Ulcelelor”, „Sala Cahlelor”, „Sala Multiculturală Laolaltă” sau prin „Sala Interactivă” destinată jucăriilor din lut, loc în care copiii vor putea modela jucăria preferată privind originalul aflat în expunere.
O sală specială va fi destinată proiecţiilor video, publicul putând să vadă aici filme despre Muzeul Naţional al Ţăranului Român, despre Casa de Piatră Udrişte Năsturel, despre obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou sau despre monumente importante din România.







înapoi la pagina principală