To Virtual Tour
HORIA BERNEA

One of the greatest contemporary Romanian painters, whose exhibitions inside and outside the country remained permanent landmarks in the field. From 1990 to his death in 2000 he was director of the Romanian Peasant Museum. He established an original style in European ethnomuseography which he liked to call nascent or flickering museology.
I learned from him that you must not hurry or get stubborn when you want to accomplish a project. You first have to think about it really well, to see if your initial idea is correct. Nobody saw better than he did. Then you should consult with others, preferably with those whom you know to have different opinions. Then you try to take into account all these remarks, arguing against those you reject and including those that can enrich the project. Then you wait, germinate, preparing the illumination. For Horia Bernea, illumination meant the conviction that the idea was convergent with the faith – freely chosen to be the Christian faith. Only then, the project could start the adventure of the mise-en-oeuvre. Only then, could the miracle of the formation of the team happen. I haven’t yet met anyone so capable of constructing little punctual families with people, all too human, to transform their weaknesses in creativity, their complexes in personal style, their frustrations in a new enthusiasm, their preferences in wish for collective accomplishment.
He was not afraid to shock, to irritate, to incite. He contaminated us with courage by asking difficult questions – what do you see here? What do you think about this? What do you understand? Why don’t you like it? – or by simply inviting us to contradict him. It wasn’t and it is still not easy. But nothing that we do at the museum under his wing is easy.

Ioana Popescu

AGAPE




Program de educaţie muzeală pentru copii din medii sociale defavorizate


Muzeul Ţăranului Român continuă seria de proiecte dedicate copiilor din medii defavorizate, începută în 2002, prin care aceştia să poată beneficia de participarea gratuită la Atelierul de Creativitate şi de vizite urmate de lucru în sălile muzeului. În cadrul programului dorim să folosim arta şi educaţia non-formală (la care acesti copii au mai puţin acces) prin realizarea a mai multe tipuri de ateliere de creativitate în scopul dezvoltării creativităţii, însuşirii de abilităţi practice şi formării deprinderilor de relaţionare şi socializare.
Agape este iubirea de semeni, iubirea de frumos, iubirea de părinţi, iubirea de Dumnezeu, iubirea care dăruieşte, care aşteaptă, care însoţeşte, care binecuvântează. Iubirea care sporeşte, care adună, care uneşte. Vrem să dăruim acestor copii câte ceva din darurile muzeului şi ale culturii tradiţionale româneşti, vrem să le oferim posibilitatea şi puterea de a vedea şi a înţelege frumuseţea lumii ţăranului român.

Atelierele pe care le propunem:

Lecţii de etnologie, desen, pictură, cusături cu Ruxandra Grigorescu
Pornind de la pictura ţărănească văzută în sălile muzeului, copiii desenează şi pictează pe diverse suporturi (hârtie, pânză, lemn, sticlă, mic mobilier). După modele (izvoade), dar şi din imaginaţie, pofta de culoare vine văzând, lucrând, experimentând.
Număr de participanţi: maxim 15 copii / atelier cu vârsta între 6 şi 14 ani

Atelierul de teatru de animaţie (teatru de umbre) cu Beatrice Iordan
Propune apropierea copiilor de lumea poveştilor tradiţionale şi însuşirea unor tehnici de construit siluete specifice teatrului de umbre. Pe durata atelierului de teatru, participanţii vor fi ajutaţi să înţeleagă şi să deprindă arta mânuirii siluetelor, precum şi arta jocului actoricesc. Pornind de la câteva dintre personajele fantastice prezente în basme: Baba-Cloanţa, Muma-Pădurii, Făt-Frumos, Ileana-Cosânzeana şi Zmeul Zmeilor se vor realiza mici scenarii cărora le vom da viaţă într-o scurtă piesă de teatru.
Număr de participanţi 12 copii cu vârsta între 7 şi 18 ani.

Atelier de fotografie cu George Turliu
„La atelierul de fotografie învăţăm să mânuim aparatul de fotografiat. Acesta are două hăţuri şi două butoane. Primul este verde şi este foarte important pentru că de el depinde bunul mers al fotografierii artistice. Cel roşu nu este la fel de important, dar este mult mai frumos. Hăţurile sunt pentru strunirea aparatului. Aceasta tehnică străveche am învăţat-o de la un bătrân apaş, pe care l-am întâlnit la Babele, ţinea în mână un dagherotip şi prindea pe peliculă sufletul vântului.”
Număr de participanţi: 5 copii / atelier cu vârsta între 14 – 18 ani.

 


back to main page