Cladirea Muzeului Taranului Român este amplasata în Piata Victoriei din Bucuresti, alaturi de Muzeul de Stiinte Naturale "Grigore Antipa" si de Muzeul de Geologie. Cel numit cu întocmirea proiectului si conducerea lucrarilor va fi arhitectul N. Ghika-Budesti, stralucit reprezentant al scolii autohtone de arhitectura care, potrivit optiunii muzeologice a etnografului si directorului Alexandru Tzigara-Samurcas, trebuia sa înalte "un palat al artei pamântene", dispus sub forma incintelor de tip monastic.

Dupa 29 de ani, la capatul unor nesfârsite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfatisarea actualului monument de arhitectura, sediul Muzeului Taranului Român.

Ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din fondul arhitectural traditional, cu deosebire cel brâncovenesc, lucrarea se remarca prin expresivitatea ansamblului compozitiei completata cu utilizarea ponderata a elementelor decorative florale si zoomorfe. Zidaria aparenta de caramida rosie, marile ferestre reunite sub arcade, coloanele logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta silueta a turnului central cu imaginea foisorului amintind de clopotnitele vechilor mânastiri s.a. confera cladirii somptuozitatea masurata a unui adevarat palat al artei.

In anii '60, cladirii i se adauga un corp central de birouri si sali conexe, construit însa, prin nesocotirea totala a datelor stilistice de baza ale conceptiei lui N. Ghika-Budesti. Noua constructie, amplasata laturalnic, în spatele monumentalului edificiu, se individualizeaza, de asemenea, printr-un mozaic de proportii, realizat în spiritul perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.