To Virtual Tour
RIRI


Irina Nicolau, ethnologist and writer, co-organizer, together with Horia Bernea, of the Romanian Peasant Museum, coordinator of 6 volumes of oral memory, author of 8 books of alternative ethnology, creator of object-books, clothes and jewels; she loved kitsch objects, she loved her friends and she loved to play.

One day, it must have been nineteeneightysomething, I received a letter from Irina. She had managed to travel to Athens, to visit her aunt. I must also tell that she had first received an official negative answer from the Passport Department and she had been forced to request an audience at the Militia, hoping she would change their mind. She prepared thoroughly, she combed her hair back, tied it with a white ribbon and gathered it at the back of her neck, she wore a blue shirt with a white little collar, a straight dress, no make-up, she removed her famous rings and she took care that she looks stupid and poor. I don’t remember what she told the officer or whoever, but she finally obtained the passport. And thus I return to the letter I received from Athens! An elegant envelope, smelling of occidental glue, that I opened respectfully with the coupe-papier, only to find a piece of toilet paper inside, written upon with brown ink: THIS IS EXACTLY HOW I FEEL HERE. RIRI

Much later, in 2000, we made an album on Sibiel icons together with a younger friend. Thanks to Irina’s design, the book turned out to be a beautiful object. However, because of the bad binding, the colorful pages would fly away at the first skimming through the volume. Every time she gave the book as a present, Irina would write in the dedication: TO BE READ PREFERABLY CLOSED. RIRI

What is there to learn from these two stories? Well, first of all, that Irina Nicolau felt she was RIRI; secondly, that she had the gift of writing the essential, in simple words, short and very telling; thirdly, that she liked to work with her friends. And, in general, that she knew how to transform the unpleasant and the mistake in funny and memorable accidents.

Unfortunately, most of her books appeared in minuscule number of copies and where thus read mainly by her friends (Irina gave away as gifts everything she received as author’s rights and then bought some more so she could continue to make presents) and borrowed by her friends’ friends. The generous friendship, floating around her like mist led to a phenomenon manifest only after she left us: a sui generis community was formed of very different people who feel close to each other only by virtue of the feelings she had unveiled in them; some had just discovered her, other had known her for a long time and grew apart for whatever reasons; some, very young, were professionally formed by her, others adopted her (or were adopted?) as close relative.

Ioana Popescu

Așa văzut-a Zaharia – improvizații într-o lume captivă




Expoziție de fotografie
30 octombrie – 21 noiembrie 2020
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța



Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Muzeul Național al Țăranului Român din București și Ambasada Republicii Moldova în România vă invită vineri, 30 octombrie 2020, orele 13, la vernisajul expoziției de fotografie „AȘA VĂZUT-A ZAHARIA – improvizații într-o lume captivă”.

Unirea Basarabiei cu Regatul României a confirmat printr-un act politic o comunitate de limbă și cultură, fiind succedată după două decenii de anexarea Basarabiei de către URSS. Asemenea oricărei schimbări politice majore, acest moment de ruptură a lăsat spații albe în istoria oficială și traume în memoria colectivă. Dincolo de interpretările propuse de istoricii asupra acelor momente frământate și a perioadelor în care Basarabia și România au avut evoluții separate, avem la îndemână micro-istoriile, care nuanțează și dau relief vieții sociale de la est de Prut. O astfel de micro-istorie – de data aceasta vizuală – este și cea a lui Zaharia Cușnir și a satelor pe care el le-a fotografiat în anii ’50-’60 în mai bine de 4000 de clișee.

Recent descoperită în podul unei case abandonate, la 200 km de Chișinău, arhiva fotografică a lui Zaharia ne oferă astăzi șansa rară de a privi viața rurală din Basarabia de după război într-o manieră care eludează realitatea îngrădirilor dictate de propaganda și discursul oficial al epocii. Fotograful-țăran școlit la Iași eșuează în încercarea de a se împotrivi intrării în colhoz, fiind închis o vreme. Se va refugia în schimb în fotografie. Cu o arie de cuprindere limitată la câteva sate, Zaharia Cușnir este un etnograf inocent care înregistrează episoadele sărbătorii și ale cotidianului, scene casnice sau de convivialitate, însă fără a se opri la ceea ce poate face oricine deține un aparat foto. Observația sa aparent tăcută este surprinzătoare prin dinamica multora dintre cadre, parcă impregnate de o stare de film. Îndrăzneala de a construi imaginea prin compoziții, straturi și relații între personaje și aparatul foto pare neverosimilă pentru acea perioadă într-un sat aflat la marginea URSS și cu atât mai mult pentru un sătean de rând – fierar, zidar, lucrător în colhoz –, a cărui viață a însoțit istoria Basarabiei de la apartenența la Imperiul Țarist până la căderea blocului socialist. Se poate spune fără nici o ezitare că Zaharia Cușnir este noua descoperire din familia inocenților, alături de Costică Acsinte și Vivian Maier.

„AȘA VĂZUT-A ZAHARIA – improvizații într-o lume captivă” se alătură celorlalte proiecte curatoriale pe care Muzeul Național al Țăranului Român le-a conceput de lungul a peste douăzeci de ani în cadrul programelor Arhivei de Imagine, care cuprinde fotografii de la sat și de la oraș, de teren și de studio, realizate de către amatori și de către profesioniști, toate constituindu-se în martori ai unui secol de viață socială în comunitățile locuite de români și nu numai. Realizarea acestui proiect se datorează colaborării cu Ambasada Republicii Moldova în România și cu Asociația pentru Fotografie Documentară A-DOF din Chișinău, fiind susținut de Ministerul Culturii și Identității Naționale prin Programul dedicat Centenarului Marii Uniri.

Expoziția va putea fi vizitată la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, până sâmbătă, 21 noiembrie 2020, de miercuri până duminică, între orele 9 și 17. Intrarea este liberă.

Pe întreaga perioadă a expoziției va putea fi vizionat filmul „Lumea lui Zaharia Cușnir”, regizat de Elena Donciu, membru al Asociației pentru Fotografie Documentară A-DOF din Chișinău.

Echipa curatorială | Nicolae Pojoga (lector superior, Catedra Multimedia a Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice din Chișinău) și Cosmin Manolache (Muzeul Național al Țăranului Român din București)
Cu sprijinul | Ambasadei Republicii Moldova în România
Partener | Asociația pentru Fotografie Documentară A-DOF din Chișinău.
 




back to main page
 
closed