Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

MĂRȚIȘOR. MOSTRAR: 25-19 | 1-21 martie 2021




Cu siguranță, zilele acestea ați auzit tot atâtea povești despre Mărțișor câte bordeie și obiceiuri există.
 

De la originea latină și arealul de răspândire balcanic, la recontextualizările contemporane, obiceiul mărțișorului s-a făcut simțit pe ecranele televizoarelor, în difuzoarele radiourilor, pe rețelele de socializare și în căutările cumpărătorilor împătimiți. Cu mască și distanțare socială, nici pandemia nu i-a opus rezistență!

Ca în fiecare an în ajun de 1 Martie, timp de 5 zile, Muzeul Național Țăranului Român a sărbătorit Mărțișorul, un eveniment care a devenit în ultimii 19 ani o referință pentru publicul larg în peisajul târgurilor bucureștene continuând să promoveze și să recontextualizeze sărbătorirea unui obicei care în ultimul secol a primit o serie de transformări, predominant în spațiul urban.

25 de ani de la prima expoziție-happening ce i-a fost dedicată: pusă în scenă și performată de Irina Nicolau și câteva studente, membre ale grupului Furnica, în holul Facultății de Litere de la Universitatea din București. 19 ani de la primul Târg al mărțișorului la MȚR. Suficiente motive de rememorare a trecutului recent printr-un crochiu de etnologie urbană sub forma unui mostrar al obiectului mărțișor, pornind de la minimalismul firului alb și roșu, cu sau fără monedă de argint, la reclama ante-, inter- și post-belică, la serializarea industrială a mărțișoarelor ieftine și a mărțișoarelor unicat din perioada comunismului, până la personajele post-post-moderne închipuite din reziduurile PC & high-tech.

Create de studenți, artiști, meșteșugari sau mici cooperații, mărțișoarele par să fi lăsat în urmă de ceva vreme sensurile reamintite periodic de etnografi și etnologi. Lumea și mitologia țărănească au devenit sursă de inspirație în imaginarea și explorarea unor noi forme ale creativității urbane: de la obiectul manufacturat și reciclat care folosește materiile naturale devenite clasice la amprenta unui design contemporan, banda desenată sau personaje și semne din mitologiile vizuale ale secolului XX, performate pe o multitudine de materii neconvenționale.

Expoziția poate fi vizitată în sala Acvariu, din 01.03 până în 21.03. 2021, între orele 10.00 -18.00.

Curatori: Lila Passima, Cosmin Manolache

 








înapoi la pagina principală
 
inchis