Catre Tur Virtual
RIRI

Irina Nicolau, etnolog şi scriitoare (sic), co-organizator, alături de Horia Bernea, al Muzeului Ţăranului Român, coordonatoare a 6 volume de memorie orală, autoare a 8 cărţi de etnologie alternativă, creatoare de cărţi-obiect, haine şi bijuterii, iubitoare de obiecte Kitsch, de prieteni şi de joacă.

Într-o zi, era prin omienouăsuteoptzecişiceva, am primit o scrisoare de la Irina. Reuşise să plece la Atena, în vizită la mătuşa ei. E obligatoriu să menţionez că primise mai întîi un răspuns oficial şi negativ de la Paşapoarte şi că fusese nevoită să ceară audienţă la Miliţie, în speranţa că le va schimba hotărîrea. S-a pregătit îndelung, şi-a tras părul spre spate cu o cordeluţă albă, l-a adunat într-un ghemotoc pe ceafă, s-a îmbrăcat cu o bluză albastră cu guleraş alb şi cu o fustă dreaptă, nu s-a fardat deloc, şi-a scos din degete inelele ei celebre şi a avut grijă să arate tîmp şi ponosit. Nu mai ştiu ce i-a spus ofiţerului sau ce-o fi fost el, dar a reuşit să obţină în final paşaportul. Şi iată, revin, îmi trimisese o scrisoare! Un plic elegant, cu miros de lipici occidental, pe care l-am deschis respectuos cu coupe-papier-ul, ca să găsesc înăuntru o bucată de hîrtie igienică pe care scria cu tuş maro EXACT AŞA MĂ SIMT EU AICI. RIRI

Mult mai tîrziu, în 2000, amîndouă am făcut împreună cu o prietenă mai tînără un album despre icoanele de la Sibiel. Datorită machetei imaginate de Irina, a rezultat un obiect cu adevărat frumos. Doar că, pentru că fusese greşit legat, era de ajuns să răsfoieşti volumul, ca să se desfacă în file multicolore. De cîte ori a dăruit cîte un exemplar, Irina a scris pe pagina de gardă A SE CITI DE PREFERINŢĂ ÎNCHIS. RIRI

Ce învăţăm noi din aceste două întămplări? Păi, în primul rînd, că Irina Nicolau se simţea RIRI; în al doilea rînd, că avea un dar al scrierii esenţiale, cu cuvinte simple, scurt şi foarte cuprinzător; în al treilea, că îi plăcea să lucreze laolaltă cu prietenii. Şi, în general, că ştia să transforme neplăcerile sau greşelile, în acidente hazoase şi memorabile.

Din păcate, cărţile ei au ieşit de cele mai multe ori în tiraje minuscule, aşadar au fost citite în principal de către prieteni (Irina dăruia tot ceea ce primea ca drepturi de autor şi apoi cumpăra ca să poată dărui în continuare) şi apoi citite de cei care le împrumutau de la prietenii prietenilor. Prietenia generoasă, plutind în jurul ei ca un abur, a condus la un fenomen care s-a manifestat abia după ce Irina a plecat dintre noi: pe urmele ei s-a construit o comunitate sui generis de oameni foarte diferiţi, care se simt şi astăzi apropiaţi unul de celălalt doar în virtutea sentimentelor pe care le-a semănat ea în fiecare; unii abia apucaseră să o descopere, alţii o cunoscuseră demult şi se îndepărtaseră din te miri ce motive; unii, foarte tineri, s-au format profesional sub aripa ei, alţii au adoptat-o (sau au fost adoptaţi?) ca rudă apropiată.

Ioana Popescu

Pe aripile timpului




 

Sound exhibition

17 septembrie 2011 – 5 februarie 2012, Sala Oaspeţi
 

Descarca Video:FLV



Pe aripile timpului reprezintă transpunerea expoziţiei L’air du temps concepute şi inaugurate la Muzeul de Etnografie din Geneva (MEG) în 2009, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la dispariţia savantului român Constantin Brăiloiu. Expoziţia a fost preluată de Muzeul Ţăranului ca semn al preţuirii pentru un mare etnomuzicolog european care face şi astăzi cinste ţării sale de origine.


„Într-o măsură sau alta, toate muzicile sunt marcate de timp. Fiecare dintre ele este totodată produsul tradiţiei şi expresia epocii sale. Pornind de la Arhivele internaţionale de muzică populară (AIMP), constituite la Muzeul de Etnografie din Geneva (MEG) în anii 1940-1950 de faimosul etnomuzicolog român Constantin Brăiloiu (1893-1958), expoziţia de faţă abordează marile probleme legate de identitate şi de memorie în era mondializării. Pe aripile timpului evocă provocările legate de constituirea, conservarea şi valorificarea arhivelor muzicale. Mărturie a diversităţii culturale, expoziţia revelează raportul intim şi universal dintre muzică şi emoţii. Vizitatorul este invitat să se cufunde într-un univers sonor supus influenţelor celor mai felurite. Muzicile se transformă odată cu lumea, pentru a se adapta circumstanţelor şi a răspunde trebuinţelor şi aşteptărilor noastre. Atunci unde se ascunde autenticitatea unei muzici? În respectul faţă de vechile forme? În puterile şi efectele pe care le produce asupra auditorilor? Sau pur şi simplu în intenţiile interpreţilor săi?

Pe aripile timpului propune în această privinţă câteva piste de reflecţie insolite. De la muzicile ţărăneşti de altădată la manele, cântări moderne care recurg la tehnologiile contemporane cele mai noi, muzicile populare ale României sunt puse în scenă într-un remix audiovizual spectaculos. Expoziţia abordează, în fine, lumea şlagărelor, acele cântări de succes care invadează spaţiul nostru sonor şi ni se gravează în memorie fără să prindem măcar de veste.

Astfel muzica apare totodată ca imagine a societăţii şi ca produs al culturii. În această expoziţie figura lui Brăiloiu şi exemplul muzicilor populare din România servesc drept fir conducător şi pretext al unei reflecţii antropologice mai largi asupra universalităţii muzicii ca fapt uman.”

 

Laurent Aubert


Expoziţia, realizată în parteneriat cu Muzeul de Etnografie din Geneva şi cu Ambasada Confederaţiei Elveţiene în România şi inclusă în programul Festivalului George Enescu şi al Zilelor Europene ale Patrimoniului din acest an, marchează 100 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Elveţia.

Expoziţia Pe aripile timpului va rămâne deschisă până pe 5 februarie 2012 şi va putea fi vizitată la Sala Oaspeţi, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00.

Mai multe despre expoziţia L'air du temps (Muzeul de Etnografie din Geneva):
http://www.ville-ge.ch/meg/expo12.php
http://www.catnuss.com/en/museum/l-air-du-temps/








À un degré ou à un autre, toute musique est soumise à l’air du temps. Chacune est à la fois le produit de sa tradition et l’expression de son époque. Sur la base des Archives internationales de musique populaire (AIMP), constituées au MEG dans les années 1940-50 par le fameux ethnomusicologue roumain Constantin Brailoiu (1893-1958), cette exposition aborde les grandes questions de l’identité et de la mémoire à l’ère de la mondialisation.
«L’air du temps» évoque les défis que soulèvent la constitution, la conservation et la valorisation d’archives musicales. Témoignage sur la diversité culturelle, l’exposition révèle le rapport intime et universel que la musique entretient avec les émotions. Le visiteur est invité à s’immerger dans un univers sonore soumis aux influences les plus diverses. Le monde change et, à son image, les musiques se transforment, s’adaptent aux circonstances pour répondre à nos besoins et à nos attentes. Où se situe alors l’authenticité d’une musique?
Dans son respect des formes anciennes? Dans ses pouvoirs et les effets qu’elle produit sur ses auditeurs? Ou simplement dans les intentions de ses interprètes?
«L’air du temps» propose à cet égard quelques pistes de réflexion insolites. Des musiques villageoises d’antan aux manele, chansons tsiganes modernes faisant usage des technologies les plus contemporaines, les musiques populaires de Roumanie sont mises en scène dans un spectaculaire remix audiovisuel. L’exposition aborde enfin le monde des tubes, ces chansons à succès qui envahissent notre espace sonore et se gravent à notre insu dans notre mémoire. La musique apparaît ainsi à la fois comme l’image de la société et le produit de la culture.
Dans cette exposition, la figure de Brailoiu et l’exemple des musiques populaires de Roumanie servent de fil conducteur et de prétexte à une réflexion anthropologique plus large sur l’universalité de la musique comme fait humain.


---------------------------------------------
Sponsori: Novartis, ABB, Holcim, Franke, Vulcain, Heidi, Nestle, Rabo, Sika, Swiss International Air Lines, Audioconsult, Geberit, HBA, Mattig Management Partners, Swiss Arms, Valvis, AVAudioSys, eMAG
Sponsor special: Réalise – Entreprise d’insertion (www.realise.ch), căruia îi mulţumim pentru generosul sprijin
Co-producător: TVR Cultural
Parteneri: Artex, Festivalul George Enescu
 


înapoi la pagina principală