Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a fost înființat prin Decretul Regal nr. 2.777 din 13 iulie 1906, la conducerea căruia, la propunerea ministrului Instrucțiunii și Cultelor, Mihail Vlădescu, de la 1 octombrie 1906, a fost numit Alexandru Tzigara - Samurcaș.

Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială a funcționat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea „neo-românească” a Muzeului de la Șosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureștenii. Dar finalizarea construcției va aștepta câteva decenii, având de înfruntat adversitățile vremurilor și ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea și până în prezent, Muzeul de la Șosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoțind și reflectând construcția națională și vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înființarea instituțională a muzeului, curând după apariția Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcției naționale, Țăranul devine deja o referință simbolică centrală a identității noastre iar cultura țărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orășeni. Pentru a da un impuls „industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenței produselor străine (la modă și, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanță pentru organizarea unor expoziții în care să intre și produse ale industriei casnice țărănești. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, „exposițiunea națională de la Moșii de vite, de flori, de legume, de produse agricole și industriale”. Apar primele colecții private, expoziții naționale și participări ale României la expozițiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu național, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
„Pentru a schița un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi niște strămoși” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Național al Țăranului Român. Iar acest strămoș îndepărtat a fost Muzeul Național de Antichități (înființat în 1864 de același Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, „o secțiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în țară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecția locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecțiile MȚR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine și fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaș să se întrebe, retoric: „Suntem vrednici de un muzeu național?”. Și să se străduiască o viață întreagă pentru a răspunde afirmativ și a realiza acest deziderat al unui „adevărat muzeu național”.

Prima sa formă este aceea a „Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaș o considera „prolixă și inutil de complicată”. Viziunea despre menirea și amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată și prin schimbarea denumirii muzeului în „Muzeul de Etnografie și Artă Națională” iar apoi în „Muzeul de Artă Națională Carol I”. Arta țărănească devenise națională !

Muzeul de la Șosea își va continua periplul istoric și după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a „armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al președintelui Nicolae Ceaușescu. Colecțiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Știrbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănățeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aștepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluția din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleșu, face un nou act întemeietor numindu-l – și la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înființatului Muzeu al Țăranului Român.
„Începem să facem liste de nume pentru noul muzeu – își aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Știu precis că Horia le numerotase și că ajunsesem la vreo douăzeci și ceva de nume. Muzeul Țăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puțin în primii ani, pe mulți i-a enervat. Țăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ și politic incorect, pretindeau alții. Mai târziu ne-a părut și nouă rău că nu i-am zis Muzeul Țăranului, pur și simplu.” Iar mai departe: „După un an și ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu național de arte și tradiții. Renunțăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Țăranului Român nu este un „muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvântului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, țăranul așa cum este – declara Bernea –, dar vom înțelege ce s-a întâmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradițional”. Deschis la prefaceri și la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Țăranului Român ține deci să păstreze o ancorare fermă și permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un „muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viața și creația comunităților țărănești din anumite zone și epoci determinate ale țării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea „omul tradițional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă țăranul”. Muzeul Țăranului Român este astfel muzeul unei spiritualități oarecum atemporale, de care inițiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiți și pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea „produselor țăranului român”, prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.) Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.
 

Studioul Horia Bernea - Cinema Muzeul Țăranului - Program



CINEMA MUZEUL ŢĂRANULUI ONLINE


 

În contextul dificil actual al pandemiei cu COVID-19, și a amânării întoarcerii în spațiul fizic al cinematografului în condiții de siguranță, Muzeul dorește să ofere publicului său fidel posibilitatea de vizionare în mediul online a unor filme din repertoriul Cinema Muzeul Țăranului aflate în exploatare în ultimii ani, conform discuțiilor și acordului cu distribuitorii acestora. Filmele pot fi vizionate pe întreg teritoriul României.

Filmele propuse în acest program de proiecții online sunt pentru întreaga familie: filme de animație, comedii, filme de ficțiune care să ne inspire să devenim mai buni, precum și documentare menite să ne deschidă inimile și ochii către cei din jurul nostru, dar și filme de artă premiate în marile festivaluri de film din lume ale unor autori cu o puternică viziune artistică.

Pentru a ne apropia de experiența vizionării simultane în sala de cinema, în fiecare seară va fi disponibil pe platforma Eventbook un film la ora 19:00. Vă propunem să creăm împreună spațiul magic al cinematografului - chiar dacă aflați în locuri diferite, să trăim în același timp aceleași emoții prin intermediul filmelor.

Vizionarea se realizează pe bază de bilet achiziționat online la tariful unic de proiecție specială: 16 lei.

După achiziționarea biletului, conectați-vă pe platforma Eventbook cu același cont cu care ați achiziționat biletul și apăsați butonul de vizualizare pentru ca filmul să înceapă.

Vizionare plăcută, mulțumim pentru susținere și sperăm să vă avem aproape!


 

RETROSPECTIVĂ KEN LOACH

 

Vineri, 16 aprilie, ora 19:00

SALONUL LUI JIMMY
| regia Ken Loach
Marea Britanie, Irlanda, Franța | dramă, 2014 | 1h49min
Distribuitor: Independența Film | AP-12

Inspirată de o poveste adevărată, pelicula îl urmărește pe Jimmy Gralton (Barry Ward), un activist irlandez care se întoarce din America în satul natal și deschide un centru cultural pentru tineri. Aducând de peste Ocean jazz-ul și discuțiile pe teme politice, liberale, el stârnește reacția agresivă a Bisericii și a statului conservator.

Festivalul de Film de la Cannes în 2014



Sâmbătă, 17 aprilie, ora 19:00

EU, DANIEL BLAKE
| regia Ken Loach, Laura Obiols
Marea Britanie, Franta | dramă, 2016 | 1h40min
Distribuitor: Independența Film | AG

Daniel Blake este un bărbat trecut de 50 de ani din nord-estul Angliei care se îmbolnăvește și are nevoie de asistență socială din partea statului. În timp ce se chinuie să învingă sistemul birocratic pentru a obține acest ajutor, el o întâlnește pe Katie, care ar vrea să scape de la azilul pentru nefamiliști, dar pentru asta trebuie să accepte un apartament la sute de kilometri distanță. Filmul este o frumoasă poveste despre solidaritate și fraternitate.

Palme D’Or și Premiul Juriului la Festivalul de Film de la Cannes în 2016



Duminică, 18 aprilie, ora 19:00

ÎN ABSENȚA DVS.
| regia Ken Loach
Marea Britanie, Franta, Belgia | dramă, 2020 | 1h41min
Distribuitor: Independența Film | N-15

Ricky, Abby și cei doi copii ai lor locuiesc la Newcastle. Sunt o familie puternică și au grijă unii de alții, chiar dacă se zbat în datorii. Rămas temporar fără loc de muncă, Ricky vede o șansă formidabilă atunci când se ivește ocazia să fie curier și șofer pe propria sa mașină. Abby, soția sa, îngrijitoare la domiciliu, îl ajută să-și împlinească visul vânzându-și propria mașină, astfel încât Ricky să își cumpere o autoutilitară și să devină șofer independent. Însă curând Ricky descoperă că trebuie să dea socoteală firmei de transport care îi repartizează cursele și îi controlează munca și, în final, viața sa și pe cea a familiei.

Festivalul de Film de la Cannes în 2019



Luni, 19 aprilie, ora 19:00

FIUL LUI SAUL
| regia László Nemes
Ungaria | dramă, 2015 | 1h47
Distribuitor: Transilvania Film | N-15

SON OF SAUL spune povestea lui Saul Auslander care, în octombrie 1944, este membru Sonderkommando la Auschwitz, adică se ocupă cu scoaterea cadavrelor din camerele de gazare și incinerarea lor, până când dă peste trupul unui tânăr și decide că trebuie să-i ofere o înmormântare corectă.

Marele Premiu al Juriului și Premiul FIPRESCI la Cannes Film Festival 2015; Globul de Aur pentru cel mai bun film străin și câștigătorul Oscar pentru cel mai bun film străin.



Marți, 20 aprilie, ora 19:00

JURNALUL FAMILIEI -ESCU
| regia Șerban Georgescu
România | documentar, 2018 | 1h35min
Distribuitor: Kolectiv Film | AG

Jurnalul familiei -escu este, de fapt, povestea milioanelor de români care, prin forţa împrejurărilor, au ajuns să locuiască între aceste graniţe şi să fie nevoiţi să se suporte unii pe alţii: fix aşa cum stau lucrurile într-o mare familie. O călătorie în spaţiu şi timp, în care familia e puntea de legătură între toate momentele care ne-au ţinut uniţi, dar ne-au şi dezbinat în tot acest timp.



Miercuri, 21 aprilie, ora 19:00

FINAL FERICIT
| regia Michael Haneke
Franța, Austria, Germania | 1h47min | dramă, 2017
Distribuitor: Independența Film | AP-12

O cronică acidă, un instantaneu fără compromis din viața unei familii europene burgheze.



Cannes Film Festival 2017

Joi, 22 aprilie, ora 19:00

EU, DANIEL BLAKE
| regia Ken Loach, Laura Obiols
Marea Britanie, Franta | dramă, 2016 | 1h40min
Distribuitor: Independența Film | AG

Daniel Blake este un bărbat trecut de 50 de ani din nord-estul Angliei care se îmbolnăvește și are nevoie de asistență socială din partea statului. În timp ce se chinuie să învingă sistemul birocratic pentru a obține acest ajutor, el o întâlnește pe Katie, care ar vrea să scape de la azilul pentru nefamiliști, dar pentru asta trebuie să accepte un apartament la sute de kilometri distanță.
Filmul este o frumoasă poveste despre solidaritate și fraternitate.

Palme D’Or și Premiul Juriului la Festivalul de Film de la Cannes în 2016





 

--------------

Cinema Muzeul Țăranului - Studioul Horia Bernea
Strada Monetăriei nr. 3, Sector 1, în incinta Muzeului Naţional al Ţăranului Român
telefon: 021.317.96.60

 

Tarif unic proiecție online: 16 lei/ bilet 
              


INFO FB Cinema Muzeul Țăranului






 


 
inchis