Catre Tur Virtual
Muzeul de la Şosea
Mereu actual din 1906


Pe baza Decretului Regal nr. 2777 din 13 iulie 1906, semnat de Regele Carol I, Mihail Vlădescu, inspiratul ministrul al cultelor din acea vreme, îl numeşte pe Al. Tzigara-Samurcaş director al Muzeului de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială, care a funcţionat pe locul fostei monetării a statului până în 1912, când se pune piatra de temelie a ceea ce avea să devină clădirea “neo-românească” a Muzeului de la Şosea – cum îl vor alinta multă vreme bucureştenii. Dar finalizarea construcţiei va aştepta câteva decenii, având de înfruntat adversităţile vremurilor şi ale oamenilor. De la începutul secolului al XX-lea şi până în prezent, Muzeul de la Şosea a fost însă permanent în actualitate, istoria sa însoţind şi reflectând construcţia naţională şi vicisitudinile sale.

Această istorie începe, într-un fel, înainte de înfiinţarea instituţională a muzeului, curând după apariţia Principatelor Unite. În această perioadă de început al construcţiei naţionale, Ţăranul devine deja o referinţă simbolică centrală a identităţii noastre iar cultura ţărănească începe să-i intereseze tot mai mult pe orăşeni. Pentru a da un impuls “industriei casnice”, ce suferea din pricina concurenţei produselor străine (la modă şi, în plus, mai ieftine, fiind create industrial), Al. I. Cuza dă în 1863 o ordonanţă pentru organizarea unor expoziţii în care să intre şi produse ale industriei casnice ţărăneşti. Astfel, la 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, “exposiţiunea naţională de la Moşii de vite, de flori, de legume, de produse agricole şi industriale”.  Apar primele colecţii private, expoziţii naţionale şi participări ale României la expoziţiile universale. Începe să se pună deja problema unui muzeu naţional, care să adăpostească în special produsele artistice ale poporului român.
“Pentru a schiţa un arbore genealogic trebuie să desemnezi mai întâi nişte strămoşi” – nota Irina Nicolau, povestind istoria Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Iar acest strămoş îndepărtat a fost Muzeul Naţional de Antichităţi (înfiinţat în 1864 de acelaşi Al. I. Cuza). Aici se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, “o secţiune deosebită în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în ţară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri etc.”. Exponatele vor proveni, în principal, din colecţia locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale. O serie de obiecte din colecţiile MŢR datează din acea perioadă.

Aceste prime încercări muzeale se fac însă fără nicio ordine şi fără o viziune muzeografică propriu-zisă, ceea ce îl va face pe Tzigara Samurcaş să se întrebe, retoric: “Suntem vrednici de un muzeu naţional?”. Şi să se străduiască o viaţă întreagă pentru a răspunde afrimativ şi a realiza acest deziderat al unui “adevărat muzeu naţional”.

Prima sa formă este aceea a “Muzeului de Etnografie, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială” – denumire pe care Tzigara-Samurcaş o considera “prolixă şi inutil de complicată”. Viziunea despre menirea şi amenajarea unui asemenea muzeu se decantează în timp, fiind exprimată şi prin schimbarea denumirii muzeului în “Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională” iar apoi în “Muzeul de Artă Naţională Carol I”. Arta ţărănească devenise naţională !

Muzeul de la Şosea îşi va continua periplul istoric şi după schimbările fundamentale de după cel de al doilea război mondial. Evitând la limită să devină cazarmă a “armatei eliberatoare”, clădirea se va transforma, începînd cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, a Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Colecţiile vor fi alungate din sediul lor, adunate o vreme în clădirea palatului Ştirbey din Calea Victoriei, unde vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu, iar apoi îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Aici vor aştepta, într-o relativă uitare, vremuri mai bune.

Acestea vor veni imediat după revoluţia din 1989. Pe 5 februarie 1990, un nou ministru inspirat, Andrei Pleşu, face un nou act întemeietor numindu-l – şi la recomandarea insistentă a lui Dan Hăulică – pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)înfiinţatului Muzeu al Ţăranului Român.
„Incepem să facem liste de nume pentru noul muzeu – îşi aducea aminte Irina Nicolau, una dintre principalele colaboratoare ale lui Horia Bernea, în jurnalul său. Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia ! Ştiu precis că Horia le numerotase şi că ajunsesem la vreo douăzeci şi ceva de nume. Muzeul Ţăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puţin în primii ani, pe mulţi i-a enervat. Ţăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ şi politic incorect, pretindeau alţii. Mai târziu ne-a părut şi nouă rău că nu i-am zis Muzeul Ţăranului, pur şi simplu.” Iar mai departe: „După un an şi ceva, încă ne mai luptăm să adăugăm numelui un subtitlu – Muzeu naţional de arte şi tradiţii. Renunţăm. Tot răul spre bine: am fi intrat într-o familie de muzee europene cu care nu avem nimic în comun”.

Într-adevăr, Muzeul Ţăranului Român nu este un “muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvîntului. Chiar dimpotrivă. „Vom studia satul, omul actual, ţăranul aşa cum este – declara Bernea –, dar vom înţelege ce s-a întîmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, ‚modelul’ – satul tradiţional”. Deschis la prefaceri şi la „timpul prezent” până la a fi scandalos pentru muzeografii clasici, Muzeul Ţăranului Român ţine deci să păstreze o ancorare fermă şi permanentă în acest „model” arhetipal. Numele muzeului poate induce astfel în eroare: nu este vorba despre un “muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viaţa şi creaţia comunităţilor ţărăneşti din anumite zone şi epoci determinate ale ţării, ci despre ceea ce Irina Nicolau numea “omul tradiţional” iar Gabriel Liiceanu consideră ca fiind „universalitatea de tip uman pe care o reprezintă ţăranul”. Muzeul Ţăranului Român este astfel muzeul unei spiritualităţi oarecum atemporale, de care iniţiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiţi şi pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală .

Această viziune mai degrabă universalistă decât particular-etnografică a adus, de fapt, marea recunoaştere internaţională din anul 1996: premiul EMYA pentru muzeul european al anului. Pe de altă parte, prin expoziţiile temporare şi colecţiile sale vechi dar şi recente, prin târgurile sale deja tradiţionale şi promovarea “produselor ţăranului român”, prin activităţile sale cu copiii şi, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acţiunilor sale culturale (lansări de carte şi dezbateri, concerte şi filme antropologice, colocvii şi seri culturale etc.) Muzeul Naţional al Ţăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.

Maguay a lansat noul brand de portabile MyWay






Bucureşti, 16 februarie 2011
Maguay, companie românească ce activează ca furnizor de soluţii complete în segmentul IT, a lansat noul brand de portabile MyWay.

Brandul MyWay înlocuieşte vechiul brand de portabile al Maguay, eXpertBook, având o identitate mai prietenoasă şi mai expresivă. Adresându-se consumatorului de tehnologie atât din zona profesională cât și din zona de utilizare casnică, MyWay vorbeşte dezinvolt despre cele trei avantaje competitive ale liniei de portabile românești: configurabilitate, tehnologie de ultimă generaţie şi cel mai bun şi rapid service pentru laptopuri din România.

• Configurabilitate. Fie că vrei să navighezi mai mult, să lucrezi cu softuri solicitante sau să te joci, fie că vrei să fie uşor de transportat sau să-i ţină bateria foarte mult, sau pur şi simplu vrei să le ai pe toate într-unul – MyWay are întotdeauna configuraţia potrivită, de la netbook-uri la modelele mari şi complexe.
• Tehnologie de ultimă generaţie. Fiind unul dintre cei mai importanţi parteneri români ai Intel și Microsoft, Maguay oferă, prin brandul MyWay, cele mai noi tehnologii.
• Cel mai rapid service. Pentru că este fabricat în România, MyWay beneficiază de cel mai rapid service din ţară: maximum 7 zile pentru remedierea oricărei probleme de funcţionare.
Brandul a fost construit cu ajutorul agenției de branding Grapefruit.

Ediție limitată de netbook-uri MyWay, în parteneriat cu Muzeul Țăranului Român

Pornind de la principalul diferenţiator al brandului MyWay, configurabilitatea, ne-am dorit să comunicăm acest lucru nu doar prin configurabilitatea componentelor portabilului, ci şi prin personalizarea carcasei. ”Am legat această idee de conceptul de produs românesc de calitate. Din convergenţa acestor concepte ne-a venit ideea de a lansa serii limitate de netbookuri MyWay personalizate cu imagini ale valorilor româneşti autentice din trecut până în prezent. Şi am ajuns, inevitabil, la cultură,” explică Ștefan Liuțe, directorul de strategie al agenției de branding Grapefruit.

Astfel, nașterea brandului MyWay coincide cu lansarea primei serii limitate de netbook-uri cu carcasa personalizată. În parteneriat cu Muzeul Ţăranului Român, MyWay a dezvoltat două variante de design originale pentru carcasa netbook-urilor sale, reprezentând o furcă de tors cioplită în lemn și, respectiv, un model decorativ de pe o pernă de zestre din Transilvania. ”Ne-a atras ideea de a combina tradiţia cu tehnologia, vechiul cu noul, într-un gest tehnologic şi cultural fără precedent în România”, spune Eduard Pughin, directorul operațional al Maguay. ”E un act de curaj prin care Maguay va testa deschiderea publicului român la inedit, dar va face şi o afirmaţie puternică despre brandul MyWay ca un brand de portabile super-configurabil, relevant şi încrezător în sine şi în originea lui”.

”Într-o lume aflată sub presiunea mondializării, afirmarea identităţii proprii reprezintă o atitudine firească,” spune Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român. ”Sper că parteneriatul demarat astăzi, cu o companie care şi-a creat un renume pe piaţa de IT din România, va dovedi că ştim să fim un muzeu care priveşte spre trecut din perspectiva şi cu uneltele prezentului, în pas cu publicul nostru. Firescul şi spectacularul sunt la ele acasă în Muzeul Ţăranului, instituţie care, pentru mulţi dintre obişnuiţii săi vizitatori, reprezintă o marcă aparte în peisajul cultural românesc, tot aşa cum Maguay reprezintă o garanţie a calităţii, în domeniul său de activitate. Şi mai sper că MyWay va deveni un brand apropiat multora dintre cei care ne calcă pragul, şi care ne apreciază, tocmai pentru că, în ceea ce facem în muzeu, am ştiut să ne păstrăm, mereu, drumul nostru”.

Prin seriile limitate, MyWay înţelege configurabilitatea nu doar ca pe un atribut funcţional, ci şi ca pe unul estetic. ”În mod istoric, multe produse româneşti au plasat aspectul estetic pe un loc secundar, însă brandul nostru se rupe de această ”tradiţie”, racordându-se la bunele practici observabile astăzi în întreaga lume”, spune Eduard Pughin. ”MyWay doreşte să ofere utilizatorilor români de portabile produse potrivite cu stilul lor de viaţă şi capabile să le exprime personalitatea”.

Despre Maguay
Înfiinţat în 1997, furnizorul de soluții IT Maguay a realizat în 2009 o cifră de afaceri de 12 milioane euro. Acumularea unui nivel ridicat de expertiză a permis companiei îndeplinirea condiţiilor de certificare impuse de programe de parteneriat: Intel Channel Partner Premier Member, Microsoft Direct OEM si Gold Certified Partner şi Symantec Gold Partner. Maguay are implementat un sistem de management integrat calitate – mediu ISO 9001 + ISO14001 şi este certificată de TUV Thüringen.
Maguay a obţinut in noiembrie 2008, eticheta ecologică europeană din partea Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, fiind prima firmă românească din domeniul IT care deţine această certificare, pentru toate notebook-urile şi sistemele produse.
Maguay a realizat proiecte de infrastructură complexe pentru companii ca Interbrands Marketing & Distribution, Augsburg International, G4S/ Group for Securicor sau Conpet SA.
Maguay oferă pieţei româneşti o paletă completă de sisteme IT sub marcă proprie înregistrată – începând de la cele mai mici notebook–uri, continuând cu staţii desktop pentru birou sau pentru jocuri şi până la cele mai performante servere Intel cu 16 nuclee de procesare. Informaţii complete despre gama de produse ofertată: www.maguay.ro.
 




înapoi la pagina principală