Ţăranul vechi nu se înconjura de lucruri multe, strălucitoare şi moarte. Obiectele lui erau puţine la număr, niciodata pur decorative, impersonale, anorganice. Avea la îndemână lucrul viu al mâinilor lui care chinuiau materia şi o înnobilau prin suferinţă. Torturile cânepei, ale lemnului, ale grâului se sfârşesc prin apariţia lucrului martir. Poveştile spun că orice alcătuire aparent umilă a casei, orice lucru domestic are puterea să te salveze de la moarte. În condiţii extraordinare lancea, gluga şi fluierul ciobanului tânăr, străinel, căruia cântecul nu-i dă numele, veghează moartea stăpânului lăsat în paza lor sfântă. Împrejurările grave trezesc energia lucrurilor ţărăneşti. Din aparenţa profană se naşte o putere nebănuită. Un muzeu viu, făcut împotriva lucrurilor moarte, trebuie să rostească aceste sensuri străvechi fără cuvinte
.jpg)
Portret / Atelier Dumitru Şchiopu
24 ianuarie – 29 februarie 2012, Sala Irina Nicolau
„Lucrezi cu stânga înăuntru şi cu dreapta afară, şi-l iei frumos, aşa, şi ţi-l întinzi, tragi de el. Dup-aia lucrezi pă marginea lui, aşa, şi-i dai forma care doreşti. Vrei să faci o oală, faci o formă mai înaltă şi rotundă, ca o oală. Vrei să faci o strachină, o-ntinzi. Totu să lucrează pă simţu’ mâinii, trebuie să simţi pământu’ la suflet. Lucrezi cu sufletu’, pui suflet acolo. Păi omu’, n-a fost făcut dân pământ? Eu nu mai poci cu mâna, e amorţită mâna, nu mai simt.”
Dumitru Şchopu, Vlădeşti
Muzeul Naţional al Ţăranului Român a iniţiat seria Portret / Atelier dedicată de data aceasta meşterilor bătrâni şi centrelor de meşteşuguri pe cale de dispariţie. Prin expoziţiile şi exerciţiile noastre vizuale încercăm să reconstruim şi să recuperăm, sub semnul urgenţei, poveştile şi reperele pe care meşteşugurile tradiţionale încă ni le oferă, fără a cădea în scenografierea şi calchierea tradiţiei. Pentru al treilea exerciţiu am ales schiţarea portretului / atelierului de olar al lui Dumitru Șchiopu, rămas printre ultimii care mai lucrează olărie în Vlădeştii de Vâlcea. Radiografia noastră îşi propune să urmărească contururile unei perioade de peste 60 de ani, în care profilul meşterului se recompune pornind de la adevărul meserie furate şi reinventate, personalizându-şi ceramica de la oalele de rând lucrate pentru gospodărie şi pentru sărbătorile de Moşi, la creaţii artizanale sau populare unicat aşa cum erau denumite în perioada anilor ̉70 – ̉80.
Construite pe mai multe registre, expoziţiile noastre dezvăluie o anume stratigrafie care adună împreună o serie de priviri compuse pentru a descoperi vizitatorilor mai multe niveluri de lectură a temei: arhivarea tradiţiei prezentă în relaţia colecţiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meşteşugului, mitologiile personale care dau autenticitate şi individualitate profilului de meşter, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Vlădeşti, vechi centru de ceramică românesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentării etnografice, antropologice şi nu în ultimul rând artistice.
Curator: Lila Passima
Vernisaj: 24 ianuarie 2012, ora 17.30, Sala Irina Nicolau
Demonstraţie / atelier la vernisaj: Eugen Pătru, olar din Vlădeşti, ucenicul lui Dumitru Şchiopu
Program de vizitare: până pe 29 februarie 2012, de marţi până duminică, 10.00 – 18.00
înapoi la pagina principală
.jpg)
.jpg)
