EMYA
Proiectul, plasat sub auspiciile Consiliului Europei, a demarat în 1973 şi primele premii au fost decernate cu ocazia unei ceremonii din palatul Rohan de la Strasburg, în anul care a urmat.
De la început, candidaţii trebuiau să fie muzee noi sau muzee supuse EMYA unei reorganizări totale sau unor extensii considerabile care să le permită asimilarea la condiţia unui nou muzeu. Principalul obiectiv a fost întotdeauna descoperirea şi mediatizarea noilor idei din muzeele europene, Europa fiind definită în acest context ca o Europa a Consiliului Europei şi nu cea restrânsa a Comunităţii europene.
Membrii unui juriu internaţional, compus din 13 persoane, îşi pun în joc timpul şi experienţa fără să pretindă niciun fel de retribuţie, cu excepţia cheltuielilor de deplasare care revin muzeului-candidat.
Candidatii sunt evaluaţi după următoarele criterii:
# Colecţiile. Sunt ele semnificative sau interesante?
# Expoziţiile şi discursul acestora. Sunt ele originale şi eficace?
# Serviciile făcute publicului. Cofetăria, restaurantul, standul, parchingul, toaletele. Sunt ele bine concepute şi eficace?
# Ambianţa. Muzeul este cald şi primitor sau îngheţat şi aseptic?
# Gestiunea. Este muzeul bine gestionat?
# Personalul. Relaţiile dintre membrii personalului par bune? Detectează vizitatorul elementele caracteristice unui "razboi civil"?
# Publicaţiile. Ce fel de publicaţii produce muzeul?
# Promovarea şi comunicarea. Sunt ele adaptate şi bine organizate?
# Animatorii. Are muzeul programe ambiţioase?
De la crearea premiului am avut 587 de candidaţi. Cele şase ţări care au furnizat cei mai numeroşi concurenţi sunt: Germania (79), Franţa (65), Anglia (61), Elveţia (57), Olanda (38), Suedia (38).
Daca notăm cu 10 puncte marele premiu şi cu 8 puncte pe cel al Consiliului Europei, iar fiecare menţiune specială cu 5 puncte, ţările aflate în fruntea clasamentului, dupa numarul de puncte, sunt, în ordine, următoarele: Anglia (108), Olanda (98), Germania (96), Franţa (95), Elveţia (65), Suedia (63).
În 1996, premiul a fost acordat pentru prima oară unui muzeu aparţinând unei ţări din estul Europei, Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, ocazie cu care Majestatea Sa Regina Fabiola a înmânat directorului Horia Bernea, trofeul EMYA, statueta The Egg a sculptorului Henry Moore.
În discursul său, Preşedintele Trustului EMYA, domnul Kenneth Hudson, spune:
"Colegii mei şi cu mine avem certitudinea ca Marele Premiu de anul acesta trebuie să revină Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti. Minunatele colecţii de obiecte sunt prezentate şi interpretate cu o maiestrie şi imaginaţie exceptionale, într-un stil propriu, cu impact puternic asupra vizitatorului. Directorul muzeului este iubit şi respectat de colegi, iar formaţia sa de artist l-a ajutat să creeze un muzeu care depăşeşte nivelul tradiţional de prezentare şi care crează un întreg cu mult mai important decât suma părţilor. Horia Bernea este un om excepţional şi suntem siguri ca lumea muzeelor europene va mai auzi multe despre el în viitor. El, ca şi muzeul său, este destinat să exercite o influenţă internaţională."
Alte premii:
* Premiul Margareta Sterian pentru cea mai bună expoziţie a anului (ediţiile 1993, 2001 şi 2003)
* "Premiul ospitalităţii" (desemnat de Ministerul Turismului) în 1995
* Premiile Patrimoniului Cultural Natţional (Premiul Naţional pentru Muzeografie "Horia Bernea" - pentru expoziţia Munca. Focul-Apa-Vântul- 2002, Premiul ,,Vasile Dragut'' - 2002, Premiul ,,Al.Tzigara-Samurcas'' - 2003)
* Premiul Comitetului Naţional ICOM - pentru expoziţia Cahle în 2002
* Premiul Multimedia pentru seria de CD-uri ,,Ochi în Ochi'' în 2002
* Premiul Multimedia pentru ,,Chioşcul Info'' în 2003
* Premiul „Mihai Băcescu” pentru patrimoniu, obţinut în 2004 pentru proiectul de promovare a patrimoniului cultural intitulat Ţinuturile României – Ţara Haţegului, rod al parteneriatului dintre Centrul GeoMedia, Muzeul Ţăranului Român, Muzeul de Geologie şi Muzeul ,,Grigore Antipa''
* Menţiune acordată de Comitetul Naţional Român ICOM în 2005 pentru concepţie tematică doamnei dr. Georgeta Rosu şi doamnei Danièle Malis, autoarele concepţiei tematice a expoziţiei Icoane. Abstractiuni spirituale , vernisata la 17 septembrie 2005, la Chateau – Musée Edgar Mèlik, din Cabriés, Franţa, pentru promovarea exemplară a valorilor culturale româneşti în strainatate.
Programul cultural
COLECŢII SĂTEŞTI DIN ROMÂNIA
(2008 – 2013)
Proiecte derulate:
2008 - PATRIMONIU ŞI IDENTITATE LOCALĂ. Identificarea şi promovarea unor colecţii săteşti din România (cu sprijinul AFCN) – proiect-pilot
2009 - COLECŢII SĂTEŞTI DIN ROMÂNIA. Patrimoniu şi identitate locală (cu sprijinul AFCN)
2010 - PE URMELE TIMPULUI. Muzee şi colecţii săteşti din România
2011 - COLECŢII SĂTEŞTI DIN ROMÂNIA. Un viitor pentru patrimoniu, un patrimoniu pentru viitor (cu sprijinul AFCN)
Dacă iei la pas satele României, găseşti mai peste tot mici muzee etnografice fără pretenţii, aflate în grija primăriilor, sau doar „colţuri muzeistice” organizate cu mijloace modeste, cel mai adesea în instituţiile de învăţământ. Dar nu arareori, poate chiar acolo unde te-ai aştepta mai puţin, poţi afla colecţii de obiecte de interes etnografic, mici case-muzeu sau chiar adevărate muzee particulare, deschise pentru publicul local sau turişti, realizate de persoane entuziaste, fără pregătire de specialitate, în gospodăriile personale sau în spaţii achiziţionate prin finanţare proprie.
Cu infinită pasiune şi răbdare, într-un gest recuperator demn de toată lauda, aceşti oameni au adunat piese valoroase şi se zbat să le pună în valoare aşa cum merită. Încercând pe cont propriu o punere în valoare a trecutului atât personal cât şi al comunităţii din care fac parte, pentru că nu pot rămâne nepăsători faţă de istoria, obiceiurile şi îndeletnicirile zonei şi ale oamenilor din jurul lor, de care le pasă, aceşti entuziaşti la care ne referim creează mici spaţii culturale vii. Cu ajutorul unor mărturii recuperate, obiecte vechi, documente istorice, fotografii de arhivă, produse ale fostelor manufacturi locale, adunate de la localnici şi alăturate în cele mai diverse moduri şi tonalităţi, ei dau sens unor spaţii în care cultura locală, trecută prin filtrul judecăţii unui singur om şi purtând amprenta personalităţii lui, capătă forme şi interpretări originale.
Aceste mici „muzee de autor” şi totodată depozite de patrimoniu şi memorie culturală ar putea fi considerate, cel puţin la prima vedere, un factor de identitate, originalitate şi specific local al unei comunităţi, dar şi o resursă de dezvoltare culturală pentru comunităţile locale, o premisă pentru dezvoltarea turismului cultural. Au, de asemenea, potenţial pentru a deveni, într-o politică culturală coerentă, puncte comunitare de acces la informaţie şi cultură, principalii beneficiari ai valorificării acestora fiind în primul rând comunităţile respective.
Asemenea colecţii s-au născut din nevoia de a păstra obiecte care povestesc pe limba lor despre obiceiuri, meşteşuguri, tradiţii, moduri de trai pe care comunitatea le resimte ca fiind pe cale de dispariţie. Ele reprezintă o încercare nesistematică şi, în ansamblu, incoerentă de a le întârzia dispariţia sau de a face suportabilă transformarea lor în altceva.
Iniţiativele de acest gen nu se bucură întotdeauna de o susţinere organizată din partea autorităţilor locale, nici de un sprijin de specialitate care să le ofere consultanţă în vederea conservării, protejării, înregistrării şi valorificării unor bunuri de certă importanţă culturală, multe cu valoare patrimonială. Nu beneficiază de protecţie instituţională, iar prezenţa lor nu pare să fie luată în considerare de nicio politică culturală.
(Carmen Mihalache în Robii frumosului)
Începând din 2008, o echipă formată din cercetători şi muzeografi din Direcţia Cercetare a MNŢR desfăşoară un program cultural multianual ce vizează un fenomen cultural în bună măsură ignorat la nivel de politică culturală şi neluat în seamă la nivel legislativ: apariţia şi dezvoltarea, după 1989, în spaţiul rural, a unor
colecţii particulare de obiecte de interes etnografic, deschise sau parţial deschise publicului larg ori accesibile doar unui public specializat, realizate de persoane cu iniţiativă, fără pregătire de specialitate, în gospodăriile personale sau în spaţii achiziţionate prin finanţare proprie. Unele dintre aceste colecţii sunt deja considerate „muzee”- atât de iniţiatori, care se zbat să obţină acreditare, cât şi de comunitate - în timp ce altele îşi caută încă identitatea.
MNŢR a iniţiat în anul 2008 un experiment, un proiect-pilot, desfăşurat cu susţinerea financiară a Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN). Scopurile propuse au fost multiple:
1. studierea pe criterii profesionale specifice a câtorva dintre numeroasele colecţii etnografice particulare de interes local;
2. asigurarea unui nivel decent de pregătire în gestionarea patrimoniului pentru colecţionari;
3. stimularea dezvoltării colecţiilor;
4. promovarea acestor colecţii săteşti, cu patrimoniul cultural tezaurizat, ca obiective de turism cultural;
5. asigurarea unei mai largi vizibilităţi a acestor colecţii la nivel naţional;
6. atragerea atenţiei, atât a factorilor de resort locali, cât şi a celor centrali, precum şi a societăţii civile şi a unor organizaţii neguvernamentale asupra valorii şi importanţei acestor colecţii.
Datorită rezultatelor imediate şi impactului pe termen lung al proiectului-pilot iniţial, s-a impus necesitatea reluării şi dezvoltării sale la nivel de program cultural, cu o durată iniţială de cinci ani. Programul a fost pus în practică începând cu anul 2009, tot cu sprijinul AFCN.
Reuşite
În cei patru ani de program (2008 – 2011), echipa proiectului a reuşit să iniţieze o monitorizare a colecţiilor etnografice particulare din zona rurală, realizând o bază de date cu
85 de colecţii identificate până în prezent, la nivelul întregii ţări. Baza de date se află într-un proces permanent de actualizare.
În 2008, 2009 şi 2011 s-au făcut cercetări aplicate în
19 din aceste
colecţii (în judeţele Argeş, Bihor, Bistriţa Năsăud, Constanţa, Galaţi, Harghita, Hunedoara, Maramureş, Olt, Sălaj, Sibiu, Suceava şi Vrancea). Anual, MNŢR a organizat câte
un stagiu de formare pentru colecţionari, cu scopul de a le oferi un minimum de cunoştinţe necesare privind patrimoniul, legislaţia în domeniu, modalităţile de conservare, punere în valoare şi promovare a colecţiilor, atragerea de fonduri pentru proiectele culturale. Colecţionarii stagiari din 2008 şi 2009 au beneficiat de câte
o expoziţie la Bucureşti, cu obiecte reprezentative şi fotografii din colecţiile proprii, în scopul promovării iniţiativelor private la nivel central/naţional. Stagiarii din 2011 aşteaptă o expoziţie în 2012.
În 2008, MNŢR a organizat pe această temă şi o masă rotundă, cu participarea primilor opt colecţionari incluşi în proiect, a specialiştilor din domeniu şi a publicului larg, dezbaterile axându-se cu precădere pe iniţiativele private legate de patrimoniul local şi modalităţile de finanţare/dezvoltare a micilor muzee etnografice particulare. În scop documentar şi de popularizare a colecţiilor cercetate, au fost editate o publicaţie (
Robii frumosului în 2008) şi şase pliante (setul de pliante
Muzee şi colecţii săteşti din România – I în 2009), iar pentru o vizibilitate sporită şi o promovare mai intensă a acestora a fost demarat un parteneriat cu CIMEC, instituţie care a inclus pe site-ul său publicaţia din 2008 (poate fi consultată on-line) şi a înglobat o parte dintre colecţii în lista oficială a muzeelor şi a colecţiilor.
Programul MNŢR şi fenomenul studiat au fost popularizate printr-un număr special al revistei
Martor (nr. 14/2009), printr-o conferinţă publică (Colecţii şi patrimoniu local - februarie 2010) în ciclul
Conferinţele de la Şosea ale MNŢR si prin numeroase interventii in mass-media.
În 2010 şi 2011, MNŢR a continuat programul de susţinere a colecţionarilor de la sat printr-un contact permanent cu aceştia şi monitorizarea evenimentelor derulate de stagiarii din anii trecuti, dar şi prin itinerarea expoziţiei
Pe urmele timpului. Muzee şi colecţii săteşti din România. Expoziţia a fost realizată cu fotografii reprezentative din cele 14 colecţii studiate în anii anteriori şi cu obiecte ale colecţionarilor aflaţi în proximitatea oraşelor în care s-a expus (Oradea, Sibiu, Miercurea-Ciuc, Slatina în 2010; Constanţa, Galaţi în 2011). Scopul acestei expoziţii a fost sensibilizarea instituţiilor culturale şi administrative locale cu privire la tezaurul cultural specific care, deşi aparţinând unor colecţionari particulari, poate constitui o miză importantă a dezvoltării locale.
Prin proiectul din 2011,
Colecţii săteşti din România. Un viitor pentru patrimoniu, un patrimoniu pentru viitor, derulat de asemenea cu sprijinul AFCN, am avut în vedere:
-
sensibilizarea autorităţilor locale şi a opiniei publice de la nivel regional faţă de potenţialul patrimonial, cultural şi turistic al colecţiilor etnografice săteşti,
- continuarea acţiunilor de
identificare, cercetare şi promovare de noi colecţii şi acordarea de sprijin profesional celor care le gestionează
prin organizarea unei şcoli de vară cu caracter aplicativ pentru colecţionarii tineri (pentru stagiul din 2011 selectând tineri cu vârste cuprinse între 19 şi 30 de ani care au propriile lor colecţii sau provin dintr-o familie de colecţionari şi vor prelua misiunea culturală a părinţilor), şi nu în ultimul rând
înfiinţarea unei reţele naţionale a colecţionarilor şi promovarea acesteia în scopul atragerii de noi membri (pe lângă cei 19 membri fondatori care, în urma participării la proiectele MNŢR, au hotărât să se unească într-o reţea care să le susţină interesele culturale pe termen lung).
În cadrul Şcolii de Vară din 2011, tinerii colecţionari au participat la un stagiu itinerant de formare/informare/comunicare, constând într-o inserţie interactivă de tip blitz-krieg în trei colecţii reprezentative din ţară ce aparţin unor colecţionari implicaţi în proiectele derulate anterior de MNŢR. Au luat contact astfel cu trei variante de succes ale unor iniţiative private pro-patrimoniu şi au participat alături de gazde la amenajarea unor noi săli de expunere în muzeele de la Petroşani şi Jina. Partenerii MNŢR în 2011 au fost Complexul Muzeal Naţional ASTRA Sibiu, Asociaţia "Bujor-de-Munte" Petroşani 2009 (Petroşani), Asociaţia pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Morariu Jina (Jina, Sibiu) şi colecţionarul Paul Buţa (Şiviţa, Galaţi).
Cum, în afară de lipsa fondurilor, principala problemă a colecţionarilor o reprezenta lipsa comunicării între oameni cu aceleaşi preocupări şi a posibilităţii consultării lor în gestionarea unor probleme comune, cu acordul colecţionarilor implicaţi în proiectele din program, MNŢR a luat iniţiativa constituirii şi dezvoltării
unei reţele naţionale a muzeelor şi colecţiilor etnografice particulare din România, obiectiv pe termen lung al programului nostru cultural.
Acest obiectiv a fost atins în 2011. În urma adunării generale a colecţionarilor desfăşurate în 31 august 2011 la Sibiu, la care au participat 30 de colecţionari din toată ţara, a luat fiinţă
Reţeaua Colecţiilor şi Muzeelor Etnografice Săteşti Particulare din România (RECOMESPAR). Reţeaua are organizare proprie şi funcţionează independent de MNŢR, care îi va acorda consultanţă şi îi va asigura doar iniţial sprijinul necesar pentru o funcţionare eficientă. Ea va reprezenta interesele colecţionarilor, va permite o mai bună circulaţie a informaţiilor între şi înspre aceştia, permiţând şi o mai bună atragere de fonduri, va putea influenţa dezvoltarea sub auspicii mai bune a iniţiativelor muzeale private, prin identificarea problemelor reale şi urgente ale patrimoniului cultural la nivel local şi va putea găsi mai uşor soluţii pentru nevoile cele mai stringente ale colecţionarilor, orientând fondurile obţinute din proiecte şi finanţări spre activităţile legate de achiziţiile de patrimoniu şi o mai bună conservare a acestuia, spre turism cultural şi pregătirea profesională a resurselor umane care sunt angajate în acest sector.
Rezultatele celor patru ani de derulare a programului au dovedit că el a răspuns eficient unor necesităţi reale. Colecţionarii participanţi la stagii au valorificat experienţa dobândită, în sensul că unii şi-au rafinat tipul de expunere adoptând metode nondistructive de etalare a obiectelor, alţii şi-au achiziţionat mobilier pentru o depozitare mai bună a bunurilor culturale, au continuat să achiziţioneze obiecte noi şi să desfăşoare activităţi culturale pe plan local, să reamenajeze colecţiile, să lucreze la documentaţia de acreditare.
Impact
Toate proiectele au avut succes şi un impact puternic asupra celor care au beneficiat de ele. Afirmaţia nu se bazează doar pe feed-back-ul ferm din partea colecţionarilor implicaţi în proiecte (şi care, după participarea la stagiile susţinute de MNŢR, şi-au înmulţit, diversificat şi rafinat actiunile, despre care ne informează constant, invitându-ne de fiecare dată la evenimentele organizate de ei), ci şi pe iniţierea de către alte organisme culturale ale unor programe sau proiecte similare, inspirate de programul MNŢR (şi dăm aici un singur exemplu, programul cultural „Colecţiile muzeale rurale între realitate şi aspiraţii”, derulat în 2010 de CIMEC şi adresat profesorilor sau altor persoane din comunitatea rurală care au activităţi în cadrul unor colecţii muzeale locale).
Perspective
Programul cultural va continua prin noi acţiuni în direcţiile evocate, cu sprijinul partenerilor MNŢR din rândul unor muzee importante din ţară (am colaborat deja cu Muzeul Ţării Crişurilor, Muzeul Judeţean Olt, Complexul Muzeal Naţional ASTRA, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Muzeul de Artă din Constanţa, Centrul cultural „Dunărea de Jos” Galaţi) şi cu colaborarea membrilor RECOMESPAR.
Dată fiind miza programului pe termen lung, vom gândi proiecte noi anual, cu modificări impuse de etapa de dezvoltare a programului cultural din care ele fac parte. Anual vom identifica alţi colecţionari pe care îi vom informa cu privire la oportunităţile oferite de Reţea şi la posibilitatea de a adera la această formulă. MNŢR va continua să sprijine activităţile RECOMESPAR şi ale membrilor acesteia – ca şi consultant sau partener - prin mijloace specifice: consultanţă în diferite domenii (conservarea, evidenţa obiectelor, posibilităţi de finanţare), implicare în proiecte comune.
Încercarea de a sprijini într-un mod profesionist, cu mijloacele unei instituţii puternice, eforturile acelor colecţionari dornici de a păstra şi de a promova pe termen lung un patrimoniu cultural important, nebăgat în seamă, gestionat nepotrivit şi prost valorificat nu este uşoară, nici lipsită de riscuri. Sunt întrebări care-şi aşteaptă încă răspunsul: aceste colecţii fac un serviciu comunităţii locale din punct de vedere cultural sau rămân doar rodul unei pasiuni pentru lucrul vechi, pentru trecut, pentru „tradiţii”? Dacă fac într-adevăr un serviciu, cum îşi pot dezvolta şi promova proprietarii lor oferta culturală? În ce mod sau care ar fi cel mai adecvat mod în care ar putea fi incluşi într-o politică a dezvoltării patrimoniului la nivel naţional?
Programul Muzeului Ţăranului Român este o acţiune culturală deschisă, el atingându-şi finalitatea numai în măsura în care va genera, la varii niveluri, alte şi alte acţiuni culturale, ştiinţifice, organizatorice, mediatice, în vederea promovării şi consolidării colecţiilor şi muzeelor săteşti private. Ele trebuie privite ca parte preţioasă a patrimoniului cultural naţional şi sprijinite ca atare. Prin rezultatele sale pe termen lung şi mediu, programul asigură o vizibilitate mai bună unor colecţii cu potenţial cultural mare, care pot fi încadrate cu succes în reţele de turism cultural şi rural.
Coordonator program:
Carmen Mihalache
cercetător, sef secţie Documentare şi Valorificare
Muzeul Naţional al Ţăranului Român
Şos. Kiseleff 3, sect. 1, Bucureşti, 011341
Tel. 021 317 96 61
Fax. 021 312 98 75
e-mail: cercetare@muzeultaranuluiroman.ro
Date contact
Reţeaua Colecţiilor şi Muzeelor Etnografice Săteşti Particulare din România (RECOMESPAR):
Preşedinte
Eugen Vaida
Tel. 0746319869
ŞCOALA DE VARĂ - Bucureşti
ŞCOALA DE VARĂ - Galaţi
ŞCOALA DE VARĂ – Petroşani
ŞCOALA DE VARĂ – Jina
ADUNAREA GENERALĂ A COLECŢIONARILOR – Sibiu
înapoi la pagina principală