Când am intitulat această revistă MARTOR, nu am avut prostul gust sau intenţia de a viza semnificaţia greacă a termenului [...]. Problema „martorului” şi a „mărturiei” se pune în sens ambivalent – în strânsă legătură cu problematica dezvoltată de Muzeul Ţăranului. Horia Bernea vorbeşte despre o muzeografie mărturisitoare, în timp ce Gérard Althabe constată refuzul de a muzeifica obiectul în calitate de purtător de cuvânt al universului rural tradiţional. [...] „Străin din interior, implicat şi ne-implicat în realitatea pe care o studiază” (Daniel Fabre), intelectualul nu este oare, prin forţa lucrurilor, un martor care – vindecat de iluzia perfectei obiectivităţi – participă la configurarea unei mentalităţi în acelaşi timp în care o observă şi o gândeşte?. Dincolo de observaţia participativă, nu este el modelat prin chiar efortul hermeneutic, la fel cum este determinat parţial de momentul şi contextul în care acţionează? A asuma această dublă condiţie, de observator şi participant la realitatea românească actuală, pare să dea în cazul nostru, un sens mai adecvat termenilor care ne preocupă. [...] Nu gândim această revistă ca fiind un proiect definitiv formulat.
Ne propunem mai degrabă să înregistrăm eforturile şi traseul unor cercetări muzeale şi antropologice propuse de muzeu.
Şi să „măturisim". )
Portret / Atelier Dumitru Şchiopu
24 ianuarie – 29 februarie 2012, Sala Irina Nicolau
„Lucrezi cu stânga înăuntru şi cu dreapta afară, şi-l iei frumos, aşa, şi ţi-l întinzi, tragi de el. Dup-aia lucrezi pă marginea lui, aşa, şi-i dai forma care doreşti. Vrei să faci o oală, faci o formă mai înaltă şi rotundă, ca o oală. Vrei să faci o strachină, o-ntinzi. Totu să lucrează pă simţu’ mâinii, trebuie să simţi pământu’ la suflet. Lucrezi cu sufletu’, pui suflet acolo. Păi omu’, n-a fost făcut dân pământ? Eu nu mai poci cu mâna, e amorţită mâna, nu mai simt.”
Dumitru Şchopu, Vlădeşti
Muzeul Naţional al Ţăranului Român a iniţiat seria
Portret / Atelier dedicată de data aceasta meşterilor bătrâni şi centrelor de meşteşuguri pe cale de dispariţie. Prin expoziţiile şi exerciţiile noastre vizuale încercăm să reconstruim şi să recuperăm, sub semnul urgenţei, poveştile şi reperele pe care meşteşugurile tradiţionale încă ni le oferă, fără a cădea în scenografierea şi calchierea tradiţiei. Pentru al treilea exerciţiu am ales schiţarea portretului / atelierului de olar al lui Dumitru Șchiopu, rămas printre ultimii care mai lucrează olărie în Vlădeştii de Vâlcea. Radiografia noastră îşi propune să urmărească contururile unei perioade de peste 60 de ani, în care profilul meşterului se recompune pornind de la
adevărul meserie furate şi reinventate, personalizându-şi ceramica de la oalele de rând lucrate pentru gospodărie şi pentru sărbătorile de Moşi, la creaţii artizanale sau populare
unicat aşa cum erau denumite în perioada anilor ̉70 – ̉80.
Construite pe mai multe registre, expoziţiile noastre dezvăluie o anume stratigrafie care adună împreună o serie de priviri compuse pentru a descoperi vizitatorilor mai multe niveluri de lectură a temei: arhivarea tradiţiei prezentă în relaţia colecţiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meşteşugului, mitologiile personale care dau autenticitate şi individualitate profilului de meşter, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Vlădeşti, vechi centru de ceramică românesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentării etnografice, antropologice şi nu în ultimul rând artistice.
Curator: Lila Passima
Vernisaj: 24 ianuarie 2012, ora 17.30, Sala Irina Nicolau
Demonstraţie / atelier la vernisaj: Eugen Pătru, olar din Vlădeşti, ucenicul lui Dumitru Şchiopu
Program de vizitare: până pe 29 februarie 2012, de marţi până duminică, 10.00 – 18.00
înapoi la pagina principală
.jpg)
.jpg)
.jpg)
