Dacă nu vă mai amintiţi sau n-aţi ştiut niciodată cum e să te aşezi pe băncuţă la pupitru şi să priveşti panourile ilustrate de pe pereţii clasei, cu plante şi animale sau cu ziceri înţelepte ce trebuie memorate, cum ar fi CE E RĂU, NU E BINE, puteţi veni la Şcoala Satului, unde se ţin lecţii, dezbateri, vizionări sau audiţii. Între orele 12-14, în fiecare marţi, miercuri, joi şi vineri, puteţi consulta arhiva de memorie vizuală realizată de Fundaţia Arte Vizuale şi puteţi privi la tot ceea ce se mai păstrează astăzi din tradiţiile ţărăneşti româneşti. La Şcoala satului puteţi veni la orice vârstă.
.jpg)
Muzeul de la Şosea în ediţie bibliofilă
Întorcându-mă de la lacuri şi privind înspre sud, de departe, pe deasupra caselor şi copacilor răsare turnul verde al Muzeului de artă naţională din Şoseaua Kiseleff, dându-mi satisfacţia că totuşi de mine e ridicată cea mai înaltă şi făţoasă clădire din întreaga regiune, măgulindu-mă totodată cu gândul că nu pentru folosinţa-mi proprie, ci pentru aceea a întregului neam ea a fost concepută şi realizată cu preţul atâtor greutăţi...
Alexandru Tzigara-Samurcaş
Iată că se împlinesc deja 70 de ani de la finalizarea construcţiei proiectate de arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti, în stil neoromânesc. Clădirea, concepută dintru început pentru Muzeul de Etnografie şi Artă naţională, reprezintă gândirea muzeologică a fondatorului – istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş –, care a dorit să înalţe „un palat al artei pământene”, dispus asemenea unei incinte monastice.
În 1999, etnologul Petre Popovăţ a reuşit să construiască, din fărâme, povestea muzeului şi a ctitorului său, în monografia Muzeul de la Şosea, publicată ca supliment a revistei anuale Martor.
Cu ocazia Zilelor Muzeului Ţăranului s-a lansat ediţia bibliofilă a acestei cărţi.
Carte-obiect manufacturată în serie mică, numerotată, monografia Muzeul de la Şosea a fost lucrată împreună cu voluntarii Atelierului de hârtie manuală, coordonat de Răzvan Supuran.
înapoi la pagina principală
.jpg)
.jpg)
