Catre Tur Virtual
TATOMIR


Acest bărbat (Tatomir) a fost declarat emblema muzeului pentru faptul că el nu personifica nici ţăranul român, nici pe cel balcanic. Oameni de soiul sau pot fi gasiti în Franţa, Italia, Portugalia, Germania, sau chiar în Scandinavia. El a fost ales tocmai pentru că personifică vechiul european. Ne consideram norocoşi că avem astfel de "Vechi Europeni" care mai trăiesc în satele româneşti de astăzi.

În antecamera postdezvoltării : Concepții, lupte sociale și patrimoniu la ora actuală | 12-13 aprilie 2021




Conferinţă organizată de:

Institutul de Sociologie al Academiei Române și Muzeul Național al Țăranului Român.

Locul de desfășurare: Muzeul Național al Țăranului Român, București

Limbile de desfășurare a lucrărilor: engleză, franceză, română.

Formatul conferinței: hibrid (prezentări față în față și video-conferinţă)

Contact: antoine.hemeryck@gmail.com, cristipant@yahoo.com


Comitet de organizare:

Antoine Heemeryck (Muzeul Național al Țăranului Român), Maria Mateoniu (Muzeul Național al Țăranului Român), Cristi Pantelimon (Institutul de Sociologie al Academiei Române), Adela Șerban (Institutul de Sociologie al Academiei Române).

Încă de la începuturile capitalismului, industrializarea nu a făcut altceva decât să-și extindă dominația asupra lumii materiale și spirituale. Între altele, creșterea economică, PIB-ul pe cap de locuitor, productivitatea sunt încă adesea considerate ca indicatori ai unei societăți avansate. La mijlocul secolului al XX-lea, termenul de dezvoltare a coagulat această concepție despre lume și istorie. Ca urmare, acest tip de societate, cu structura sa socială, organizarea sa, figurile sale sociale, ierarhia sa, imaginarul său despre progresul tehnologic au servit ca model atât societăților comuniste cât și celor capitaliste.

Astăzi, știm că acest mod de exploatare a naturii a adus imense prejudicii planetei și a determinat apariția unei ere geologice în care activitatea umană nu mai permite mediului înconjurător să se mențină ca ecosistem: antropocenul. La drept vorbind, pe termen foarte scurt, în joc este chiar supraviețuirea speciei umane. Pandemia de Sars-Cov 2 atestă și ea acest lucru: gravitatea situației este evidentă azi și, la orizont, se profilează spectrul „unei planete în stare febrilă, locuită de oameni febrili”, ca să reluăm expresia lui Andreas Malm. De aceea este important să înțelegem reașezările care sunt în curs, mai ales relativ la multiplicarea catastrofelor naturale, a mișcărilor contestatare și a celor de conservare a ordinii actuale, ca și alternativele teoretice și practice.

Obiectivul conferinței pe care o propunem este acela de a problematiza această situație nouă în jurul a trei axe.

Prima se referă la gândirea alternativă. Autodistrugerea programată a sistemului capitalist și a speciei umane a fost de multă vreme sesizată de mai mulți autori care au rămas în umbră mai multe decenii. Putem să-i evocăm mai ales pe André Gorz și pe Nicholas Georgescu- Roegen. Este vremea să revenim de o manieră critică asupra moștenirii lăsate de acești autori și să redescoperim alte concepții despre societate și lume.

A doua axă privește luptele sociale și politice în raport cu mediul înconjurător. La scară planetară, emergența unor mișcări globale, ca Extinction rébellion, și multiplicarea Zonelor de autonomie temporară, trebuie să fie înțelese în sensul transformărilor contemporane ale societății civile. În România, mișcarea „Salvați Roșia Montană” este un astfel de exemplu extrem de interesant. Dimpotrivă, forțe conservatoare se opun acestor schimbări: întreprinderi multinaționale, state sau mari fundații filantropice. Este bine să se analizeze noua situație care se profilează, căci radicalismul capitalismului actual atrage radicalismul contestării sale.

La un al treilea nivel, protecția mediului devine extrem de importantă. Ea naște un ansamblu de întrebări pe plan politic, social și juridic, cum ar fi: ce fel de exploatare a naturii este de dorit? Cine ar trebui să fie reprezentantul legal și legitim (ONG, populație locală, stat) și cine ar trebui să aibă dreptul de a exploata mediul? De aceea, patrimoniul este o a treia arenă în care contradicțiile evocate se concentrează deja de mai multe decenii. Patrimoniul natural/cultural poate să devină un instrument de a regândi relația dintre om, economia sa, culturile și mediul înconjurător. În acest sens ar fi oportun să ne întrebăm cum anume au abordat această problemă societățile tradiționale. Învățăturile tradiționale pot efectiv să fie mobilizate și valorizate într-o lume marcată de hegemonia raporturilor de piață, așa cum o demonstrează proiectele de cooperative agricole, pensiunile agroturistice și țăranii brutari autonomi care azi se înmulțesc în Franța.

Tematica acestei sesiuni de comunicări nu este limitată la o zonă geografică anume. Comparațiile istorice sunt și ele binevenite, în măsura în care ele permit o mai bună sesizare a conjuncturii actuale. De asemenea, axele de cercetare propuse nu sunt limitative și vor putea fi îmbogățite cu altele, complementare.



Termenul limită pentru trimiterea propunerilor rezumate (max. 1 pagina) este 10 februarie 2021.




înapoi la pagina principală
 
inchis