To Virtual Tour
The Romanian Peasant Museum’s building is placed in Victoriei Square in Bucharest, next to the Natural Science Museum “Grigore Antipa” and the Geology Museum. The construction of the building, including its design was assigned to architect N. Ghika-Budesti, leading member of the autochthonous school of architecture. According to the museographic view of the ethnographer and director Alexandru Tzigara-Samurcas, he was supposed to raise a “palace of autochthonous art” inspired by typical monastery interiors.

In 1941, after 29 years and many interruptions, the building, in its current shape is ready. Representative for the neo-Romanian style, inspired by traditional architecture, especially the brancovenesc style, the building is remarkable by its composition using mainly floral and zoomorphic decorations. The visible red bricklayer, the big windows under arches, the columns of the logia, the elegant silhouette of the main tower reminding of the bell towers in old monasteries make the building a true palace of art.

In the 60s a new wing of offices and auxiliary rooms is added in total discordance with the style conceived by Ghika-Budesti. A huge mosaic, characteristic for the quasi-proletkult period in Romanian Communism, individualizes the new wing.

Muzeul de la Şosea în ediţie bibliofilă





Întorcându-mă de la lacuri şi privind înspre sud, de departe, pe deasupra caselor şi copacilor răsare turnul verde al Muzeului de artă naţională din Şoseaua Kiseleff, dându-mi satisfacţia că totuşi de mine e ridicată cea mai înaltă şi făţoasă clădire din întreaga regiune, măgulindu-mă totodată cu gândul că nu pentru folosinţa-mi proprie, ci pentru aceea a întregului neam ea a fost concepută şi realizată cu preţul atâtor greutăţi...
Alexandru Tzigara-Samurcaş


Iată că se împlinesc deja 70 de ani de la finalizarea construcţiei proiectate de arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti, în stil neoromânesc. Clădirea, concepută dintru început pentru Muzeul de Etnografie şi Artă naţională, reprezintă gândirea muzeologică a fondatorului – istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş –, care a dorit să înalţe „un palat al artei pământene”, dispus asemenea unei incinte monastice.

În 1999, etnologul Petre Popovăţ a reuşit să construiască, din fărâme, povestea muzeului şi a ctitorului său, în monografia Muzeul de la Şosea, publicată ca supliment a revistei anuale Martor.

Cu ocazia Zilelor Muzeului Ţăranului s-a lansat ediţia bibliofilă a acestei cărţi.

Carte-obiect manufacturată în serie mică, numerotată, monografia Muzeul de la Şosea a fost lucrată împreună cu voluntarii Atelierului de hârtie manuală, coordonat de Răzvan Supuran.




 




Back to main page