Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

Atelier online de încondeiat ouă




Sărbătoarea Învierii Domnului este așteptată cu bucurie de societatea tradițională românească. Înaintea acestei sărbători, țăranii fac o serie de munci rituale, curățarea gospodăriei, aerisirea lucrurilor, coacerea pâinii, pregătirea alimentelor rituale, încondeierea ouălor.
 

Încondeierea este un obicei vechi, modelele sunt migăloase și necesită talent, răbdare și atenție. În vechime, femeile care încondeiau „se rugau și se păstrau curate, doar așa ieșeau ouăle frumoase”.



În perioada 7-9 aprilie 2020, vă invităm să ne urmăriți pe pagina de Facebook a Galeriei de Artă Țărănească


Aici vă vom arăta trei ateliere de încondeiat ouă, unde vor fi descrise imagini despre tehnica, semnele şi tradiţia încondeierii ouălor, încercând să aducem, în casele dumneavoastră, acest meșteșug mult îndrăgit în Bucovina.


Le mulțumim, pe această cale, celor care au participat, de-a lungul timpului, la târgurile organizate de Muzeul Național al Țăranului Român şi, în special, încondeietoarelor care au păstrat viu acest frumos meșteșug: Maria Zinici, Ileana Hotopilî, Rodica Bardahan, Saveta Aneci, Genoveva Sauciuc, Filoteia Drajmici, Cristina Niga, Maria Hopp, Rodica Fercal şi Ortensia Leuciuc.



Eveniment online realizat de Simona Hobincu, muzeograf și Oana Constantin, muzeograf

 


 


înapoi la pagina principală
 
inchis