Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

Culoarea aerului | 1 – 15 iulie 2020




Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește în perioada 1 - 15 iulie 2020, în Sala Acvariu, expoziția colectivă Culoarea aerului, ce reunește lucrările de pictură ale artiștilor Bogdana Contraș, Cornelia Gherlan, Adriana Vasile, Eugen Iovan și sculpturile invitatului lor, reputatul artist Aurel Contraș. Curatorul expoziției este criticul de artă Mădălina Mirea. Vernisajul va avea loc miercuri, 1 iulie, ora 18.

Vă așteptăm atât la eveniment, cât și pe durata expoziției 1 - 15 iulie 2020, de marți până duminică între orele 10-18.


Cinci artiști plastici ne invită la primul vernisaj din restul vieții noastre, atât de atlfel și totuși atât de asemănătoare cu ce am trăit până acum. Culoarea aerului este un demers liniștitor și recuperator, în proporții egale, de care aveam o uriașă nevoie.
 

Simezele generoase ale Sălii Acvariu, de la Muzeul Național al Țăranului Român adună, în luna iulie a acestui an - pe care îl vom ține minte cu toții - cinci destine artistice individuale din generații diferite, pe care le leagă gestul ferm, curajos, expresia calmă și rafinată și un caracter narativ implicit, pe care fiecare îl privilegiază în lucrările sale.

Cornelia Gherlan ne propune structuri îndrăznețe, volume care își cer imperios dreptul la viață, amintind de sinele nostru tensionat, dedublat, modelat din contraste cromatice fără cusur.
Eugen Iovan mână privitorul la ape adânci, pe malul cărora șezum și plânsăm, într-o suprapunere de tușe deopotrivă subtile și nervoase, creând o atmosferă de indicibilă grație.
Bogdana Contraș inserează, curajos, elemente grafice insolite, în compoziții limpezi, în care volumele ferme sunt concurate de fragile elemente vegetale, picurând liniște în sufletul nostru însetat de bine, adevăr și frumos.
Adriana Vasile descrie pe pânză singurătatea noastră, cea de toate zilele și ne ia părtași la neliniștea ei, creată prin elementele grafice cu o acută prezență, revizitând trecutul, privind spre un viitor incert.
Aurel Contraș, cu obiectele sale aproape sacre, conferă întregului un aer înalt, cvasi-mistic, vibrant, precum culoarea aerului însuși, în pragul eruperii unui vulcan.
Cinci oameni simpli și vii, cu infinite neliniști și căutări, ne extrag, pentru câteva clipe, din liniștea ce s-a așternut în jur, mai înfricoșătoare decât agitația infinită, care o preceda. Faceți-vă acest dar și zăboviți în Acvariu, de dragul sutelor de ani pe care i-am petrecut, cu toții, în preajma operelor de artă. Vă garantez că nu veți regreta.
 




înapoi la pagina principală
 
inchis