Catre Tur Virtual
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucureşti. În 1892 este numit „custode preparator" la Muzeul de antichităţi, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleacă la studii în Germania, la Universitatea din Műnchen, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiază istoria artei. Întors în ţară, demisionează de la Muzeul de antichităţi şi-şi continuă studiile, plecând în Franţa şi, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumător pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.

După terminarea studiilor, este numit bibliotecar,apoi director la Fundaţia Carol I şi profesor la catedra de istoria artei şi estetică la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti .

La 1 octombrie 1906 Al. Tzigara-Samurcaş este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială, devenit, în 1915, Muzeul de artă naţională Carol I. Noul muzeu funcţiona temporar în clădirea fostei monetării a statului din Şoseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcaş îşi organizează muzeul pe baze ştiinţifice moderne. Achiziţiile pe care le face duc la sporirea considerabilă a colecţiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionară a casei lui Antonie Mogoş din Ceauru, jud. Gorj.

Începe o luptă neîntreruptă pentru obţinerea din partea autorităţilor a fondurilor necesare ridicării noului local (cel actual), la ale cărui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budeşti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presă, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie românească”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentală a noii clădiri a Muzeului. Construcţia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivată abia în 1941.

În toată perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcaş a depus o activitate prodigioasă, legată şi de celelalte importante funcţii pe care le-a îndeplinit: director al Fundaţiei Carol I şi profesor de istoria artei şi estetică la Cernăuţi. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrări de specialitate, între care arta populară ocupă un loc de frunte, ţine conferinţe la radio sau la Ateneu, participă la congrese şi expoziţii internaţionale. Al.Tzigara-Samurcaş devine un nume de referinţă în domeniul care l-a consacrat.

Situaţia se deteriorează după al doilea război mondial, când autorităţile comuniste îl alungă în 1948 de la conducerea Muzeului. Bătrân, bolnav şi umilit peste măsură, Părintele muzeului de la Şosea moare la 1 aprilie 1952.

Răpirea din Serai. Iconografii casnice și noul val contextual // 7 august - 5 septembrie 2021, Sala Tancred Bănățeanu





Muzeul Național al Țăranului Român are plăcerea de a vă invita la o nouă expoziție a artistului Eugen Raportoru, vineri, 6 august 2021, la ora 17:00, la Sala Tancred Bănăţeanu.

Explorând, mai nou, mediul instalației pe lângă cel al picturii, datorită căreia este cunoscut publicului larg, Eugen Raportoru ne invită să pătrundem într-un spațiu imersiv pornind de la tema carpetei, un simbol cultural asociat universului kitsch, dar căruia artistul îi conferă valențe noi, prin transpunerea subiectelor carpetelor de largă utilitate, până în anii ’90, în pictură pe pânză.

Cele trei decenii care se împlinesc prin tranziția dinspre regimul dictatorial comunist spre cel al capitalismului aducător de libertăți neimaginate și oportunități antreprenoriale de vis descriu o axă temporală în care s-a ridicat o nouă generație ce atinge maturitatea azi.

Sunt copiii care s-au născut în libertate, care au aflat de la televizor despre „cum a fost la revoluție“, pentru mulți dintre aceștia, Revoluția sau momentul 1989 echivalând numai cu o pagină din manualul de istorie. Artefacte culturale și obiecte de uz casnic ale vieții de dinaintea noilor libertăți capitaliste s-au păstrat pe alocuri, au înghețat pe pereții caselor bunicilor de la țară sau au început să dispară treptat, pe măsură ce noul regim și-a creat loc în inimile și visele conștiințelor alimentate de iluzia speranței într-un nou weltanschauung, strălucitor și aducător de bogății.

Printre aceste artefacte se regăsește și celebra carpetă de perete, o fereastră escapistă spre o lume în care răul se suspendă, spațiu cu un caracter imuabil, ca un obiect de decor extras din basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte adaptat pentru o punere în scenă dramatică la actualitatea momentului pre-decembrist și jucat în post-contemporan.
După trei decenii de tranziție și aclimatizare cu noile medii de comunicare, simbolurile încep a fi reevaluate într-o revoluție a contextualizării unor repere, care se simte la nivel politic și sociologic și generează schimbări de comportamente (woke culture, cancel culture – mișcări care recontextualizează simboluri asociate comunităților cărora li s-au impus măsuri represive în mod programatic). Astfel, lucruri considerate perimate și futile devin interesante și/sau seducătoare, numai prin rotirea poziției cu câteva grade a caleidoscopului social.

Carpeta este capul de afiș al unei iconografii de care societatea a încercat să se distanțeze odată cu întâlnirea universului multi-colorat capitalist, ca de o amintire a unei triste perioade, marcată de îngrădiri și limitări. După o perioadă de așezare, optica se schimbă, și ce a intrat într-un con de umbră la un moment dat se întâmplă să și revină, dar în altă cheie. Pictura lui Raportoru devine și pretext pentru o expoziție-instalație: Noul și Vechiul sunt de fapt, aceleași. Trăim cu impresia că schimbăm metodele și mediile, însă în esență suntem mult mai conservați în propriile mecanisme de viețuire decât ne putem imagina – prin poziționarea celor două fragmente de context casnic, din nou, sofaua și televizorul – versus fotoliul și monitorul digital, două instanțe ale aceluiași Weltanschauung, cel comunist versus cel capitalist.

Ilina Schileru, curator

Expoziția se poate vizita la Sala Tancred Bănăţeanu, până pe 5 septembrie 2021, de marţi până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Acces din strada Monetăriei 3.

Prețul biletului de intrare: adulți - 8 lei; pensionari - 4 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor - 2 lei

Parteneri: Uniunea Artiștilor Plastici din România, Institutul Cultural Român și Centrul Național de Cultură a Romilor Romano-Kher, Gramofon Wine.
 



 




înapoi la pagina principală
 
inchis