Catre Tur Virtual
Lucrare colectivă, adesea anonimă, bisericile de lemn sunt o reflectare a condiţiilor socio-economice şi istorice, o convingătoare demonstraţie de continuitate a unei vieţi spirituale de veche tradiţie. Ele sunt documente de certă autenticitate nu numai prin elementele înfăţişării lor, ce reflectă unitatea poporului român, ci şi prin rolul pe care l-au împlinit în viaţa românilor transilvăneni: tribună naţională, şcoală, aşezământ de cultură şi artă, realităţi al căror sens se împleteşte armonios cu atributul lor de ctitorie a obştii.

Cu alte cuvinte, bisericile de lemn reprezintă o realitate definitorie pentru geografia spirituală a poporului român de pretutindeni.

Bisericile de lemn oglindesc fără echivoc unitatea românească, argumentând pe deplin afirmaţia marelui istoric Nicolae Iorga: "creaţiunea multilaterală a poporului nostru este aceeaşi peste toate provinciile" ele fiind în acelaşi timp o mărturie convingătoare "că românii s-au aflat pretutindeni acasă în marele spaţiu carpatic şi că din nefericire chiar şi în vremurile moderne, procesul de răşluire a posesiunilor strămoşeşti şi de deznaţionalizare s-a săvârşit în dauna poporului nostru".

Dintre aspectele istorice pentru care biserica de lemn se instituie în martor ocular îl subliniem pe acela privind procesul etnic intervenit în aşezările transilvănene în condiţiile istorice date. Sărăciţi, lipsiţi de drepturi şi de posibilitatea întreţinerii unei şcoli proprii, în urma unei îndelungate rezistenţe, au fost fie deznaţionalizaţi, fie alungaţi de pe glia străbună.

Pentru românii din satele de pe Mureş, Arieş şi Târnave bisericile de lemn sunt martori ai consecinţelor grave ale acţiunilor de deznaţionalizare la care au fost supuşi, însoţite adesea şi de persecuţii religioase. De aceea ei vedeau în lăcaşurile religioase de lemn şi însemne ale speranţei de eliberare naţională.

Privind situaţia sub acest aspect, putem înţelege remarcabila valoare a bisericilor de pe Mureş: de la Porumbeni, în al cărui lemn se păstrează slova secolului al XVI-lea, a aceleia de la Văleni (fosta Oaia), ridicată în 1695 - 1696, sub protopopul Toader "cu îndemnarea şi toată cheltuiala satului", a aceleia de la Păcureni sau a aceleia de la Valea (fostă Iobăgeni), ridicată din temelie "de cinstiţii săteni, în locul celei risipite", a aceleia de la Sântandrei - Miercurea Nirajului.

Bisericile de lemn au adus, din adâncul istoriei, sisteme constructive, tipuri de plan, modele decorative, elemente care le-au conferit atributul de documente ale plămădirii, ale existenţei şi dăinuirii poporului român, ale spiritului său creator.

Fiind creaţie ţărănească, au multe trăsături comune cu casa tradiţională: dimensiuni apropiate de cele ale casei, sunt construite din aceeaşi materie primă (lemnul), în aceleaşi tehnici (de tipul "blokbau" sau "în cununi"). În ceea ce priveşte planul de construcţie, bisericile de lemn (ca şi a bisericile de zid) cuprinde: pronaosul, naosul şi altarul, dispuse pe axul longitudinal al construcţiei la care, în unele cazuri, se adaugă pridvorul sau prispa (aşa cum se întâlneşte mai ales în Transilvania şi uneori şi în Oltenia, Muntenia sau Moldova). Aceste monumente au o unitate arhitectonică remarcabilă în care ştiinţa folosirii spaţiului se manifestă în linii şi volume ce exprimă forţă şi graţie, îndrăzneală, dar şi echilibru, măsură.

Decorul bisericilor de lemn este şi el asemănător cu acela al caselor ţărăneşti (începând cu masivele tălpi de lemn ale căror căpătâie sunt fasonate adesea în forma unui cap de cal stilizat şi până la căpătâiele căpriorilor ce susţin streaşina acoperişului surprindem desfăşurarea aceluiaşi sistem ornamental). Astfel, alături de motivele liniare şi compoziţiile geometrice (romburi, cercuri, rozete) întâlnim motive vegetale (flori, vrejul, arbori) realizate prin crestare sau pictate în policromie. Decorul legat de simbolistica religioasă, aproape totdeauna pictural (chipuri de sfinţi, îngeri, scene din Ciclul Christologic etc.) realizat de ţăranii - zugravi se supune aceloraşi legi ale echilibrului şi măsurii.

Unele aspecte legate de tehnica de execuţie sau desfăşurarea iconografică sunt impuse de formele speciale ale arhitecturii în lemn şi de modul de preparare a acestui material spre a servi ca suport unei "podoabe trainice". Registrele picturale cuprind în general tâmpla şi icoanele, altarul, bolţile sau tablourile ctitorilor. Ca tehnică de execuţie întâlnim frecvent tempera, aplicată direct pe lemn, tempera pe pânză, tempera pe lemnul gletuit sau chiar fresca pe lemnul acoperit cu strat de tencuială.

Ansamblurile de pictură din bisericile de lemn din Arad (Groşii Noi, Juliţa şi Troaş) şi Hunedoara (Lunca Moţilor şi Bejan) care fac obiectul acestei prezentări, datând din secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea sunt o elocventă dovadă a măiestriei meşterilor zugravi - ţărani.

Deşi la origine ansamblul iconografic al acestor biserici a fost destul de bogat, astăzi mai păstrează doar scene din Ciclul Cristologic - Cina, Judecata şi Batjocorirea Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea şi Plângerea Mântuitorului.

De asemenea se păstrează în câteva medalioane momente din Geneză, chipul Mariei cu Pruncul sau Maria Orantă încadrată de arhangheli şi cete îngereşti, chipuri de prooroci şi muceniţe, în decor de arcade, arhanghelii Mihail şi Gavril înconjuraţi de cete îngereşti.

Din punct de vedere stilistic, pictura acestor biserici reprezintă o sinteză între bizantin şi gotic (treptat componenta gotică va deveni mai palidă iar cea bizantină se va accentua pe fundalul noilor condiţii de evoluţie a societăţii româneşti din Transilvania, capabilă să întreţină relaţii active cu Ţările Române, unde dezvoltarea artelor beneficia de aportul substanţial al experienţelor bizantine).

Mica "rezervaţie arhitectonică" alcătuită din bisericile de lemn din Groşii Noi, Juliţa şi Troaş (Arad) şi Lunca Moţilor (Hunedoara), aflată din anul 1991 sub protecţia Muzeului Naţional al Ţăranului Român, face parte dintr-un plan mai amplu al muzeului iniţiat în scopul refacerii legăturii cu pământul şi cu instituţiile satului tradiţional.

Din 15 februarie, la Muzeul Național al Țăranului Român încep Atelierele De Acasă MȚR




Poveștile ne apropie, ne transformă, ne dăruiesc prieteni și aventuri de neuitat. Ele rezistă în timp și în fața tuturor dificultăților, ne dau forță și încredere și ne aduc împreună.


Atelierul de Creativitate de la Muzeul Național al Țăranului Român propune copiilor cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani revenirea la atelierele de după sau în loc de școală, în care poveștile sunt transpuse în teatru de umbre, în scrisori și felicitări ștampilate, în povești audio, în animații, în expoziții virtuale și, de ce nu, în muzee personale deschise prietenilor și familiilor chiar în sufragerie.

Atelierele propuse în cadrul proiectului #AteliereDeAcasăMȚR fac apel la creativitate, la tehnici tradiționale și la abordări multidisciplinare și se vor desfășura pe platforma online Zoom, săptămânal, începând cu 15 februarie 2021, conform programului anunțat pe pagina de FB – Educație Muzeală MȚR, dar și cu posibilitatea înscrierii unui grup școlar pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com în vederea stabilirii unui tip de atelier și a unui interval orar adecvate grupului.

Prețul unui bilet: 25 de lei/participant (în preț nu sunt incluse și materialele necesare realizării atelierelor, lista materialelor urmând a fi comunicată fiecărui participant după confirmarea plății).
Durata unui atelier: 1 oră
Participarea la ateliere se face numai pe bază de înscriere (pe adresa de e-mail: atelieruldecreativitate@gmail.com sau completând formularul de înscriere.


Ateliere de construcție scenografică cu Beatrice Iordan
(în fiecare miercuri, de la 14.00 la 15.00)


1. Povești ștampilate – felicitări și scrisori pentru cei dragi


După ce ne vom cunoaște, vom povesti un pic despre obiceiul de a dărui și de a trimite scrisori și felicitări. Acum, când comunicarea este mult facilitată de căile de interacțiune online, mai trimitem scrisori sau felicitări? Dacă da, cui le trimitem și cum?
După ce vom discuta despre posibilitățile pe care le avem, în zilele noastre, de a ne apropia de oamenii dragi aflați la distanță, încercăm să descoperim, cu ajutorul poveștilor, prin ce mijloace comunicau oamenii de odinioară cu persoanele aflate la distanță.
După discuții, vom trece la realizarea propriu-zisă a felicitărilor folosind tehnici de realizare a ștampilelor, desen și scriere creativă.
La sfârșit, ne vom bucura de felicitări, printr-o mică expoziție online, prezentând colegilor participanți lucrările care au luat ființă.
Tema atelierului se va realiza în cadrul unui singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

2. Buchețel de flori din lână

Folosind lână netoarsă (dacă nu o cunoașteți ne vom împrieteni cu ea la acest atelier), ace speciale (pentru copii mai măricei sau părinți), fetru și foarfece, vom realiza un buchețel de flori pe care îl putem dărui cuiva drag.
Tema atelierului se va realiza într-un singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

3. Masca - Personaje din basme populare românești

Folosind tehnica de papier-mâché, vom realiza o serie de măști care să reprezinte personaje din diferite basme românești. Tipologii de personaje: Baba Dochia, Moșul, Făt-Frumos, Zmeul, Sfânta Duminică, Zgripțuroaica etc.
Tema atelierului se va realiza în cadrul a două întâlniri.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

4. Păpuși din hârtie. Făt- Frumos și Ileana Cosânzeana

Folosind hârtia mare de împachetat, vom realiza cele două personaje mult îndrăgite ale basmului românesc - Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana.
Tema atelierului se va realiza în cadrul unui singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

5. Păpușă pe deget. Degețica

Folosind un material special care are drept calitate uscarea rapidă, vom realiza personaje mici, cât un deget, pe care le vom putea „juca” în mici scenete inventate de micii participanți.
Tema atelierului se va realiza într-un singur atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 6 ani.

6. Păpuși din lână. O jucărie bună de pus pe pernă

Folosind lâna netoarsă, ace speciale, foarfece, ne vom împrieteni cu lâna, „modelând-o” în mici figurine moi și pufoase, bune de strâns în pălmuțe înainte de culcare.
Tema atelierului se va realiza într-o oră de atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.

7. Satul vesel

Ne vom închipui cum arată un sat vesel, plin de lumină și culoare, și vom încerca să îl redăm și noi realizând un mic sătuc tridimensional cu ajutorul unor sârme sau crenguțe de copac, lipiciuri și hârtie moale transparentă. Vom ilumina totul la sfârșit cu mici lanterne care vor da viață satului nostru.
Tema atelierului se va realiza într-o oră de atelier.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.


Ateliere de imaginat și construit cu Valentina Bâcu
(în fiecare joi, de la 14.00 – 15.00)


1. Atelier de construit jurnale de poveste


La atelierul de Construit jurnale de poveste, îți vei construi jurnalul după chipul și asemănarea personajului/ personajelor de poveste preferate. Te poți gândi la o fortăreață închisă sau păzită cu strășnicie de un balaur cu șapte capete sau de un dragon adormit, în care gândurile tale să fie ferite de ochii celorlalți. Sau poți să-l construiești sub forma unul balon pregătit să te poarte în ținuturi îndepărtate. Ori, de ce nu, sub forma unui palat, în care se pregătește cel mai important bal al anului și la care-ți inviți toți prietenii.
Se poate realiza în cadrul unui singur atelier.
Vârsta recomandată - peste 7 ani

2. Atelier de realizat povești prin tehnica linogravurii

La atelierul de realizat povești prin tehnica linogravurii, ne imaginăm că suntem din nou împreună. „Săpând” după inspirație și după atenție la detalii și la simplitate. Regăsind plăcerea de a realiza manual și de a produce serii, dar fără a apela la tipar sau imprimantă. Doar cu o bucată de linoleum, dăltițe, cerneală colorată și multă imaginație.
Atelier recomandat copiilor peste 10 ani.
Se poate realiza și sub forma unui modul cu 2-3 întâlniri, și sub forma unui atelier de introducere în tehnica linogravurii (cu o singură întâlnire).

3. Atelier de animație

Prinți, prințese, balauri cu trei capete, iepuri fricoși sau, dimpotrivă, iuți de picior și gata să se ia la întrecere cu trei zmei deodată. Iată câteva dintre personajele care au prins mișcare în cadrul atelierelor de animație Muzeul la cutie. Dacă ai între 8-12 ani și te gândești serios că rolul de regizor, scenarist sau animator ți s-ar potrivi și-ți plac și poveștile țărănești sau basmele populare (sau ești curios să le descoperi), te aștept la un atelier de realizare animație.
Tehnica pe care o vom utiliza este cea de stop-motion, așa că înarmează-te cu muuultă răbdare înainte de toate, fiindcă va fi nevoie de mii de cadre pentru un minut de animație. Dar nu-ți face griji, vei lucra în echipă – chiar dacă la distanță - cu alți tineri talentați, ca în orice producție video. Vei învăța să creezi un story-board, să negociezi situații și să găsești soluții atunci este nevoie.
Numărul maxim de participanți: 10 copii, cu vârsta peste 8 ani.
Atelier realizat în cadrul a două întâlniri.

4. Ce vedem când privim?

Ți s-a întâmplat vreodată să dai peste o fotografie alb-negru, îngălbenită la colțuri, într-un raft al (stră)bunicilor, și să te izbească asemănarea cu străbunica/străbunicul? Evident, diferă veșmintele, podoabele și alte accesorii, precum și faptul că personajul ”pozează”, pe când tu ești obișnuit/ă mai mult cu selfie-urile.
Dar privirea blândă o regăsești și-n ochii bunicii/bunicului atunci când îți spune povești. Cu cât privești mai mult, cu atât începi să observi mai multe asemănări - și ție îți place să porți părul într-o parte sau cu împletituri sofisticate, haine înflorate sau eșarfe de mătase.
Cu ajutorul fotografiilor din Arhiva de Imagine MȚR, te provoc să te oprești pentru o oră, să privești și să (te) gândești într-o fotografie din alte vremuri.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 10 ani.
Se poate realiza și sub forma unui modul cu 2-3 întâlniri sau sub forma unui singur atelier.

5. Muzeul din sufragerie

„Oare ce-i trebuie unui muzeu să placă publicului?”
Păi, în primul rând, să fie distractiv, ar spune cineva. Dar să aibă și un conținut valoros, interesant, inedit, ar spune altcineva. Să te încânte. Să-ți spună o poveste. Să-ți placă să-l traversezi. Și să revii cu prietenii. Și sper să mai descoperim împreună și alte lucruri. Fiindcă, în perioada aceasta, când accesul la vizitarea muzeelor și a expozițiilor este limitat, te provocăm să-ți imaginezi propriul muzeu și să-l deschizi chiar în sufrageria casei tale. Poți să-ți inviți părinții, frații și, pe rând, prietenii. Sau poți realiza, de ce nu, chiar un tur virtual pentru prietenii cu care nu te poți vedea.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 8 ani.


Atelierul de redactare de rubrici radio cu Monica Chiorpec
(în ultima zi de vineri a lunii, de la 14.00 – 15.00)


Noul format, adaptat mediului virtual în perioada de izolare, al atelierului de radio le propune copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani o viziune proaspătă și inedită asupra radioului, în ton cu vremurile pe care le traversăm cu toții, dar și cu identitatea și specificul MȚR. Participanții vor învăța cele mai importante lucruri despre tendințele actuale din lumea radioului, se vor deprinde cu câteva tehnici de bază în redactarea de diferite materiale radiofonice și vor înțelege fenomenul fake news.
Recomandat copiilor cu vârsta peste 10 ani.
 




înapoi la pagina principală
 
inchis