Catre Tur Virtual
Lucrare colectivă, adesea anonimă, bisericile de lemn sunt o reflectare a condiţiilor socio-economice şi istorice, o convingătoare demonstraţie de continuitate a unei vieţi spirituale de veche tradiţie. Ele sunt documente de certă autenticitate nu numai prin elementele înfăţişării lor, ce reflectă unitatea poporului român, ci şi prin rolul pe care l-au împlinit în viaţa românilor transilvăneni: tribună naţională, şcoală, aşezământ de cultură şi artă, realităţi al căror sens se împleteşte armonios cu atributul lor de ctitorie a obştii.

Cu alte cuvinte, bisericile de lemn reprezintă o realitate definitorie pentru geografia spirituală a poporului român de pretutindeni.

Bisericile de lemn oglindesc fără echivoc unitatea românească, argumentând pe deplin afirmaţia marelui istoric Nicolae Iorga: "creaţiunea multilaterală a poporului nostru este aceeaşi peste toate provinciile" ele fiind în acelaşi timp o mărturie convingătoare "că românii s-au aflat pretutindeni acasă în marele spaţiu carpatic şi că din nefericire chiar şi în vremurile moderne, procesul de răşluire a posesiunilor strămoşeşti şi de deznaţionalizare s-a săvârşit în dauna poporului nostru".

Dintre aspectele istorice pentru care biserica de lemn se instituie în martor ocular îl subliniem pe acela privind procesul etnic intervenit în aşezările transilvănene în condiţiile istorice date. Sărăciţi, lipsiţi de drepturi şi de posibilitatea întreţinerii unei şcoli proprii, în urma unei îndelungate rezistenţe, au fost fie deznaţionalizaţi, fie alungaţi de pe glia străbună.

Pentru românii din satele de pe Mureş, Arieş şi Târnave bisericile de lemn sunt martori ai consecinţelor grave ale acţiunilor de deznaţionalizare la care au fost supuşi, însoţite adesea şi de persecuţii religioase. De aceea ei vedeau în lăcaşurile religioase de lemn şi însemne ale speranţei de eliberare naţională.

Privind situaţia sub acest aspect, putem înţelege remarcabila valoare a bisericilor de pe Mureş: de la Porumbeni, în al cărui lemn se păstrează slova secolului al XVI-lea, a aceleia de la Văleni (fosta Oaia), ridicată în 1695 - 1696, sub protopopul Toader "cu îndemnarea şi toată cheltuiala satului", a aceleia de la Păcureni sau a aceleia de la Valea (fostă Iobăgeni), ridicată din temelie "de cinstiţii săteni, în locul celei risipite", a aceleia de la Sântandrei - Miercurea Nirajului.

Bisericile de lemn au adus, din adâncul istoriei, sisteme constructive, tipuri de plan, modele decorative, elemente care le-au conferit atributul de documente ale plămădirii, ale existenţei şi dăinuirii poporului român, ale spiritului său creator.

Fiind creaţie ţărănească, au multe trăsături comune cu casa tradiţională: dimensiuni apropiate de cele ale casei, sunt construite din aceeaşi materie primă (lemnul), în aceleaşi tehnici (de tipul "blokbau" sau "în cununi"). În ceea ce priveşte planul de construcţie, bisericile de lemn (ca şi a bisericile de zid) cuprinde: pronaosul, naosul şi altarul, dispuse pe axul longitudinal al construcţiei la care, în unele cazuri, se adaugă pridvorul sau prispa (aşa cum se întâlneşte mai ales în Transilvania şi uneori şi în Oltenia, Muntenia sau Moldova). Aceste monumente au o unitate arhitectonică remarcabilă în care ştiinţa folosirii spaţiului se manifestă în linii şi volume ce exprimă forţă şi graţie, îndrăzneală, dar şi echilibru, măsură.

Decorul bisericilor de lemn este şi el asemănător cu acela al caselor ţărăneşti (începând cu masivele tălpi de lemn ale căror căpătâie sunt fasonate adesea în forma unui cap de cal stilizat şi până la căpătâiele căpriorilor ce susţin streaşina acoperişului surprindem desfăşurarea aceluiaşi sistem ornamental). Astfel, alături de motivele liniare şi compoziţiile geometrice (romburi, cercuri, rozete) întâlnim motive vegetale (flori, vrejul, arbori) realizate prin crestare sau pictate în policromie. Decorul legat de simbolistica religioasă, aproape totdeauna pictural (chipuri de sfinţi, îngeri, scene din Ciclul Christologic etc.) realizat de ţăranii - zugravi se supune aceloraşi legi ale echilibrului şi măsurii.

Unele aspecte legate de tehnica de execuţie sau desfăşurarea iconografică sunt impuse de formele speciale ale arhitecturii în lemn şi de modul de preparare a acestui material spre a servi ca suport unei "podoabe trainice". Registrele picturale cuprind în general tâmpla şi icoanele, altarul, bolţile sau tablourile ctitorilor. Ca tehnică de execuţie întâlnim frecvent tempera, aplicată direct pe lemn, tempera pe pânză, tempera pe lemnul gletuit sau chiar fresca pe lemnul acoperit cu strat de tencuială.

Ansamblurile de pictură din bisericile de lemn din Arad (Groşii Noi, Juliţa şi Troaş) şi Hunedoara (Lunca Moţilor şi Bejan) care fac obiectul acestei prezentări, datând din secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea sunt o elocventă dovadă a măiestriei meşterilor zugravi - ţărani.

Deşi la origine ansamblul iconografic al acestor biserici a fost destul de bogat, astăzi mai păstrează doar scene din Ciclul Cristologic - Cina, Judecata şi Batjocorirea Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea şi Plângerea Mântuitorului.

De asemenea se păstrează în câteva medalioane momente din Geneză, chipul Mariei cu Pruncul sau Maria Orantă încadrată de arhangheli şi cete îngereşti, chipuri de prooroci şi muceniţe, în decor de arcade, arhanghelii Mihail şi Gavril înconjuraţi de cete îngereşti.

Din punct de vedere stilistic, pictura acestor biserici reprezintă o sinteză între bizantin şi gotic (treptat componenta gotică va deveni mai palidă iar cea bizantină se va accentua pe fundalul noilor condiţii de evoluţie a societăţii româneşti din Transilvania, capabilă să întreţină relaţii active cu Ţările Române, unde dezvoltarea artelor beneficia de aportul substanţial al experienţelor bizantine).

Mica "rezervaţie arhitectonică" alcătuită din bisericile de lemn din Groşii Noi, Juliţa şi Troaş (Arad) şi Lunca Moţilor (Hunedoara), aflată din anul 1991 sub protecţia Muzeului Naţional al Ţăranului Român, face parte dintr-un plan mai amplu al muzeului iniţiat în scopul refacerii legăturii cu pământul şi cu instituţiile satului tradiţional.

VINDEM MĂRȚIȘOARE. CONSTRUIM UN TEATRU




Teatrul Grivița 53

 

Chris Simion – Mercurian, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Marian Râlea, Marius Manole, Ilona Brezoianu, Medeea Marinescu, Rodica Mandache, Adriana Trandafir, Irina Margareta Nistor, Tudor Aaron Istodor, Vlad Logigan, Iuliana Vîlsan, Maria Miu și restul artiștilor-ctitori au bucuria să vă invite pe data de 27/28 februarie și 1 martie la Muzeul Țăranului Român, între orele 10-17 pentru a vă încuraja să achiziționați un mărțișor cu autograf și pentru a vă spune cum puteți lua parte la cea mai provocatoare aventură culturală a acestui moment: construcția teatrului Grivița 53.
 

Proiectul Teatrului Grivita 53 s-a născut în 2017, din inițiativa regizoarei Chris Simion – Mercurian. Cu banii câștigați din vânzarea casei moștenite de la bunica sa, Chris a cumpărat terenul de pe Calea Griviței 53, acolo unde va fi construit, după mai bine de 75 de ani, primul teatru independent din România. Ultimul demers similar i-a aparținut inginerului constructor Liviu Ciulei, care a construit pentru fiul său, regizorul Liviu Ciulei, un teatru privat. Acest lucru se întâmpla în 1946.

Campania de strângere de fonduri are mai multe etape și se va întinde până la finalul anului 2021, atunci când sperăm să avem suma necesară construirii teatrului și începerii șantierului. Prima etapă a campaniei demarează cu ajutorul inițiativei „Vindem mărțișoare. Construim un teatru”. Mărțișoarele unicat, în număr de 1.000, sunt create manual de copiii de la Galeria Basil. Acestea sunt modelate sub forma unor cărămizi și, pentru a le da o valoare sentimentală, ele poartă autograful celor ce sunt și ctitori ai proiectului: Marian Râlea, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Marius Manole, George Ivașcu, Rodica Mandache, Sanda Manu, Ilona Brezoianu, Tudor Istodor, Vlad Logigan, Maria Miu, Iuliana Vîlsan, Medeea Marinescu, Crina Semciuc, Antoaneta Cojocaru, Mirela Zeta, Corina Moise, Dan Rădulescu, Vlad Zamfirescu, Chris Simion – Mercurian și mulți alții. Acestea pot fi achiziționate din orice colț al țării prin precomandă la adresa de e-mail teatru@grivita53.ro sau la telefonul 0727.100.856.

Marian Râlea - „Grivița 53 – primul teatru construit împreună nu este despre troc. Îmi dai - îți dau. Este despre încredere. Încrederea ca vom construi ceea ce spunem. E un cec în alb pe care îl cerem...riscant dar curajos. Sunt multe argumente pentru care ai putea investi banii de-o cărămidă în altceva. Dar și mai multe argumente pentru care să te alături Griviței 53.”

Maia Morgenstern - „Mortarul cu care legăm cărămizile Grivița 53 este sufletul fiecăruia.”

Oana Pellea - „Povestea noastră nu este despre un imobil, ci despre ceea ce suntem și lăsăm în urmă.”

Marius Manole - „În această poveste toți suntem la fel și demersul ne aparține în mod egal. Cărămidă cu cărămidă, om cu om, construim un teatru de care avem nevoie, un teatru al nostru, al tuturor.”

Chris Simion – Mercurian - „Este rândul nostru să lăsăm moștenire generațiilor următoare nu doar un edificiu cultural, ci un exemplu de a fi împreună. Scriem o poveste unică. E primul teatru care se naște astfel. Ne unește spiritul, atitudinea și bucuria de a construi, dorința de a lăsa ceva esențial în urmă. Dacă un om ne-ar da acum toți banii pentru a construi acest teatru, n-ar avea valoarea și energia fiecăruia dintre voi care vă alăturați și deveniți ctitori.”

În paralel cu inițiativa „Vindem mărțișoare. Construim un teatru”, continuă vânzarea cărămizilor ctitor G53. „Pentru ca această campanie să ne ofere la final teatrul… trebuie să ne strângem 33.000 de ctitori. 1 cărămidă ctitor este 53 Euro și este egalată de 5 cărămizi – mărțișor, un mărțișor este 53 lei. Este singurul mărțișor care nu expiră și singura cărămidă care nu se sparge. Materialul din care este făcută este același cu care sunt făcute visurile noastre. Împreună chiar putem să reușim.” (Chris Simion – Mercurian). Le puteți achiziționa de pe site-ul grivița53.ro

Cea de-a doua etapă a proiectului va începe în luna aprilie / mai și va fi o surpriză vizuală de neuitat.

Contact
Chris Simion - Mercurian
Inițiator proiect
Tel 0727.100.856
E-mail: teatru@grivița53.ro
www.grivița53.ro


 










înapoi la pagina principală
 
inchis