Catre Tur Virtual
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

Ajutor pentru Nicolae Pojoga




În urmă cu doi ani, Muzeul Național al Țăranului Român a avut ocazia pregătirii unei foarte speciale expoziții de fotografie: „Așa văzut-a Zaharia - improvizații într-o lume captivă". A fost un eveniment și o premieră pentru muzeul nostru în colaborarea cu o instituție culturală din Republica Moldova, „Asociația pentru Documente și Arhive Fotografice” Chișinău coordonată de domnul Nicolae Pojoga. A fost un început în încercarea de a-l face cunoscut pe Zaharia Cușnir, un fotograf amator cu intuiție și inspirație extraordinare, care în anii ´50-´70 a imortalizat pe suport fotografic, fără filtrul ideologic specific acelei perioade, fragmente ale lumii rurale de dincolo de Prut.
 

Privilegiul de a vedea această lume ce ne fusese interzisă și de a fi martori în explorarea unui patrimoniu ce ar fi putut foarte ușor să dispară îl datorăm unei echipe de salvatori: studentul Victor Gălușcă, cel care a descoperit întâmplător cel aproximativ 4000 de clișee 6x6 cm în casa părăsită a fotografului, și profesorul său, fotograful Nicolae Pojoga, cel ce a adus „Lumea lui Zaharia” la lumină prin operațiunile de curățare și scanare, dar și prin incursiunile pertinente în acea lume mai greu de înțeles.
 

În această perioadă dificilă pentru noi toți, Nicolae Pojoga poartă greutatea unei boli, un drum dificil în care are nevoie de toți cei ce îl cunosc mai mult sau mai puțin. Un salvator de patrimoniu are la rândul său nevoie de sprijin. Muzeul Național al Țăranului Român îi este alături și vă îndeamnă să susțineți campania de crowdfunding „Ajutor pentru Nicolae Pojoga”.


https://sprijina.md/campaign/ajutor-pentru-nicolae-pojoga/?fbclid=IwAR2IVc76tYv73LQrj8yrk65qTx8fe9inj4Rp4ayek5vYMmzdNGVsHjh-abY





înapoi la pagina principală
 
inchis