Catre Tur Virtual
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

Culoarea aerului | 1 – 15 iulie 2020




Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește în perioada 1 - 15 iulie 2020, în Sala Acvariu, expoziția colectivă Culoarea aerului, ce reunește lucrările de pictură ale artiștilor Bogdana Contraș, Cornelia Gherlan, Adriana Vasile, Eugen Iovan și sculpturile invitatului lor, reputatul artist Aurel Contraș. Curatorul expoziției este criticul de artă Mădălina Mirea. Vernisajul va avea loc miercuri, 1 iulie, ora 18.

Vă așteptăm atât la eveniment, cât și pe durata expoziției 1 - 15 iulie 2020, de marți până duminică între orele 10-18.


Cinci artiști plastici ne invită la primul vernisaj din restul vieții noastre, atât de atlfel și totuși atât de asemănătoare cu ce am trăit până acum. Culoarea aerului este un demers liniștitor și recuperator, în proporții egale, de care aveam o uriașă nevoie.
 

Simezele generoase ale Sălii Acvariu, de la Muzeul Național al Țăranului Român adună, în luna iulie a acestui an - pe care îl vom ține minte cu toții - cinci destine artistice individuale din generații diferite, pe care le leagă gestul ferm, curajos, expresia calmă și rafinată și un caracter narativ implicit, pe care fiecare îl privilegiază în lucrările sale.

Cornelia Gherlan ne propune structuri îndrăznețe, volume care își cer imperios dreptul la viață, amintind de sinele nostru tensionat, dedublat, modelat din contraste cromatice fără cusur.
Eugen Iovan mână privitorul la ape adânci, pe malul cărora șezum și plânsăm, într-o suprapunere de tușe deopotrivă subtile și nervoase, creând o atmosferă de indicibilă grație.
Bogdana Contraș inserează, curajos, elemente grafice insolite, în compoziții limpezi, în care volumele ferme sunt concurate de fragile elemente vegetale, picurând liniște în sufletul nostru însetat de bine, adevăr și frumos.
Adriana Vasile descrie pe pânză singurătatea noastră, cea de toate zilele și ne ia părtași la neliniștea ei, creată prin elementele grafice cu o acută prezență, revizitând trecutul, privind spre un viitor incert.
Aurel Contraș, cu obiectele sale aproape sacre, conferă întregului un aer înalt, cvasi-mistic, vibrant, precum culoarea aerului însuși, în pragul eruperii unui vulcan.
Cinci oameni simpli și vii, cu infinite neliniști și căutări, ne extrag, pentru câteva clipe, din liniștea ce s-a așternut în jur, mai înfricoșătoare decât agitația infinită, care o preceda. Faceți-vă acest dar și zăboviți în Acvariu, de dragul sutelor de ani pe care i-am petrecut, cu toții, în preajma operelor de artă. Vă garantez că nu veți regreta.
 




înapoi la pagina principală
 
inchis