Catre Tur Virtual
Ethnophonie este, la începutul anilor 90, numele unei colecţii de casete consacrate muzicilor de tradiţie orală din România. Înainte de a sucomba, strivită de dificultăţi financiare (1996), colecţia îşi câştigă în România o serie de tineri simpatizanţi. Ea este remarcată, în mod neaşteptat, de o revistă franceză de mare prestigiu: Trad Musique.

În 2000 colecţia reînvie, gravată pe CD-uri însoţite de ample broşuri bilingve (engleză-franceză, apoi română-engleză). Realizatorii ei sunt decişi să facă imposibilul pentru a prelungi colecţia pe termen indefinit, la acelaşi nivel calitativ. După cel de-al şaptelea disc autorii înţeleg că, chibzuindu-şi micile subvenţii şi venituri, au şanse să izbutească, chiar în contextul prăbuşirii dramatice a industriei mondiale a discului.

Prin 2002 apar primele ecouri favorabile consistente, majoritatea provenind din Occident: Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia, Germania, Polonia. În 2004, unul din discurile colecţiei – Muzică ţigănească din Transilvania – este nominalizat pentru Premiul criticii germane a discului (Preis der Deutschen Schallplattenkritik). Revista Song Lines publică, sub o semnătură celebră, recenzii măgulitoare pentru discurile 005-010 – cel mai apreciat din ele fiind Muzică veche din Moldova de Sus. Revista Cahiers de musique traditionnelle consemnează şi ea câteva preţioase elogii pe marginea seriei. Posturi de radio străine difuzează, ocazional sau cu regularitate, piese din colecţia Ethnophonie. În universităţile americane, austriece şi franceze, discurile sunt folosite pentru ilustrarea unor cursuri referitoare la muzicile Europei de răsărit. Producători de filme recurg la muzica colecţiei pentru ilustrarea operelor lor documentare sau artistice. Broşuri şi pliante turistice le recomandă vizitatorilor să-şi achiziţioneze din România întreaga colecţie Ethnophonie.

La finele anului 2004 Academia Charles Cross examinează întreaga colecţie – care numără pe atunci 10 CD-uri – , după care o propune pentru premiul Coup de coeur, la categoria Musiques traditionnelles. Premiul este proclamat la Arles, în 16 iulie 2005.

Începând din 2002, realizatorii se hotărăsc să-şi denumească Ethnophonie toate gesturile pe care le comit: cercetările de teren aprofundate în diferite regiuni ale ţării, concertele, animaţiile muzicale, conferinţele, cărţile şi broşurile etnomuzicologice. Gestul lor este justificat de faptul că toate urmăresc popularizarea muzicii de tradiţie orală şi impunerea sa ca o alternativă genuină de calitate pentru muzica folclorică oficială, susţinută în continuare în România de majoritatea instituţiilor culturale de stat, de medii, de oamenii politici şi de bogătaşii de plastic ai tranziţiei.

Ethnophonie va participa la festivităţile legate de centenarul muzeului lansându-şi ultima producţie: Aromânii din Andon Poci, Albania. Cântări şi povestiri, CD însoţit de o amplă şi ambiţioasă broşură (în limbile română, aromână, engleză, greacă şi albaneză).

www.ethnophonie.ro

INCANDESCENT
Expoziție de Artă Comparată
18 martie – 18 aprilie 2021, Sala „Irina Nicolau”




Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în parteneriat cu Complexul Muzeal Bistrița- Năsăud, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi, vă aşteaptă joi, 18 martie 2021, de la ora 17.00, la vernisajul expoziţiei Incandescent, care va avea loc la Sala „Irina Nicolau”.

Pământ, apă, aer şi foc. Patru elemente primordiale, vremelnic împreună, au făurit un lucru desăvârşit: cahla. Inventată în urmă cu cinci sute de ani, posibil, chiar pe la 1300, cahla este o placă de teracotă sau faianţă folosită la construcţia sobelor. Etimologic vorbind, îşi are obârşia în kahlja ucraineană, care la rândul ei se trage, probabil, din germanul kachel. Ornamentele întâlnite la decorarea cahlelor sunt de o varietate impresionantă, iar simbolurile, culorile vii din glazurile strălucitoare, suprafeţele geometrizate cu trimiteri la esenţa formei, frumuseţea de dincolo de timp fascinează pe oricine. Fiecare meşter din vechime şi-a lăsat amprenta inconfundabilă atât la propriu cât şi la figurat, a venit întotdeauna cu ceva unic, numai al lui. Nu vom afla vreodată două cahle identice, căci niciodată nu au existat două stări asemenea. Și nici nu e de dorit. Expoziţia în stadiul iniţial s-a cristalizat în jurul micului nucleu de cahle transilvănene din colecţia Galeriei Karo, Bacău. Hazardul a jucat un rol important în strângerea lor, dar pentru că majoritatea provine dintr-o singură sursă, nu a putut fi atinsă acoperirea geografică dorită sau reprezentativitatea necesară. O perspectivă amplă a fost asigurată prin aducerea unor cahle din patrimoniul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud şi din cel al Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Dialogul generaţiilor de vechi artizani cu artiştii contemporani a venit cât se poate de firesc, propunerile celor din urmă fiind, cum era de aşteptat, foarte diverse. Unii au ales modelarea directă în lut sau porţelan cu arderea în cuptorul electric ori în sobă, la alţii, materializarea ideii de cahlă s-a realizat prin ingenioase interpretări şi tehnici: ulei pe pânză sau lemn, colaj, acuarelă, obiect, print, grafică pe computer, fotografie, gravură, sculptură, metal, asamblaj, decolaj, instalaţie. Expoziţia, cu numele iniţial Cahle, a debutat în august 2020, la Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi, cu participarea a 24 de artişti. La Muzeul Ţăranului, numărul expozanţilor a crescut la 43, au fost adăugate noi lucrări şi artefacte, completări binevenite pentru o şi mai bună înţelegere. Incandescent, de această dată, cu abordare oarecum diferită: fierul, ceramica, hârtia, ipsosul, fibra, culoarea, lumina, jocul dintre ele, surprinzătoarele ipostaze, chipuri mereu altele, bogăţia şi emoţia. În toate se reflectă, mare sau mic, dincolo de orice, frumoasa cahlă a celor o mie de înfăţişări.

Expun: Eugen Alupopanu, Ciprian Ariciu, Ilie Boca, Dalina Bădescu, Anca Boeriu, Smaranda Bostan, Dragoş Burlacu, Ioan Burlacu, Vlad Ciobanu, Marian Coman, Andrei Ciubotaru, Florina Coulin, Emil Cassian Dumitraş, Maxim Dumitraş, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Bogdan Hojbotă, Mirela Iordache, Geanina Ivu, Matei Lăzărescu, Marcel Lupşe, Marius Crăiţă-Mândră, Dumitru Macovei, Laurenţiu Mogoşanu, Lucian Muntean, Vasile Mureşan-Murivale, Ana Maria Negară, Elisabeth Ochsenfeld, Horea Paştina, Christian Paraschiv, Bogdan Pelmuş, Magdalena Pelmuş, Ștefan Pelmuş, Ovidiu Petca, Sorin Purcaru, Luminiţa Radu, Bianca Rotaru, Andrei Rosetti, Mihai Sârbulescu, Napoleon Tiron, Mirela Trăistaru, Constantin Ţînteanu, Bogdan Vlăduţă.

Curatori: Maxim Dumitraş, Constantin Ţînteanu

Expoziţia va putea fi vizitată la Sala „Irina Nicolau”, până la 18 aprilie 2021, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Lunea este închis. 

Prețul biletului de intrare: adulți - 8 lei; pensionari - 4 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor - 2 lei

Biletele pot fi achiziționate și online AICI
 

***

Măsuri sanitare și sugestii de vizitare a expoziției

 

În Sala „Irina Nicolau” este permisă prezența a maximum 20 de persoane simultan, iar la vernisaj, care va avea loc în curtea exterioară, se va permite prezența unui număr de maximum 100 de persoane, cu respectarea regulilor de distanțare.

Purtarea măștii este obligatorie pentru personalul muzeului și pentru vizitatori.

Accesul în sală va fi permis după ce vizitatorii își vor dezinfecta mâinile la distribuitorul de gel hidroalcoolic.

În expoziție, vizitatorii sunt rugați să păstreze, între ei, distanța fizică de 2 m.

 



 




înapoi la pagina principală
 
inchis