To Virtual Tour
HORIA BERNEA

One of the greatest contemporary Romanian painters, whose exhibitions inside and outside the country remained permanent landmarks in the field. From 1990 to his death in 2000 he was director of the Romanian Peasant Museum. He established an original style in European ethnomuseography which he liked to call nascent or flickering museology.
I learned from him that you must not hurry or get stubborn when you want to accomplish a project. You first have to think about it really well, to see if your initial idea is correct. Nobody saw better than he did. Then you should consult with others, preferably with those whom you know to have different opinions. Then you try to take into account all these remarks, arguing against those you reject and including those that can enrich the project. Then you wait, germinate, preparing the illumination. For Horia Bernea, illumination meant the conviction that the idea was convergent with the faith – freely chosen to be the Christian faith. Only then, the project could start the adventure of the mise-en-oeuvre. Only then, could the miracle of the formation of the team happen. I haven’t yet met anyone so capable of constructing little punctual families with people, all too human, to transform their weaknesses in creativity, their complexes in personal style, their frustrations in a new enthusiasm, their preferences in wish for collective accomplishment.
He was not afraid to shock, to irritate, to incite. He contaminated us with courage by asking difficult questions – what do you see here? What do you think about this? What do you understand? Why don’t you like it? – or by simply inviting us to contradict him. It wasn’t and it is still not easy. But nothing that we do at the museum under his wing is easy.

Ioana Popescu

MNȚR a primit Înaltul Patronaj al Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei române




 



În ziua de 29 septembrie 2020, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Palatul Elisabeta, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, a acordat Muzeului Național al Țăranului Român Înaltul Patronaj al Majestății Sale.

Reamintim faptul că Muzeul nostru este urmașul Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, înființat prin Decretul Regal 2.777/13 iulie 1906, devenit, în 1915, Muzeul de Artă Națională Carol I, și s-a bucurat, de atunci încoace, de atenția constantă a regilor României și a Familiei Regale.

În documentul așezat la fundația clădirii care adăpostește Muzeul de la Șosea, Regele Carol I scria:
Dorind a cinsti arta strămoșească cu un adăpost vrednic de însemnătatea sa pentru educarea poporului și întărirea sentimentului patriotic, Astăzi, 17/30 iunie Anul Mântuirei 1912, și al Domniei noastre al 47-lea, […] am pus temelia Muzeului Național, menit să întrunească colecțiile de artă acum răzlețite, spre a lăsa generațiilor viitoare oglinda desăvârșită a întreg tezaurului artistic din cuprinsul pământului românesc, începând cu vârsta preistorică și până în zilele noastre.

Am avut prilejul, în ziua de duminică, 17 iunie 2012, să fim martorii momentului în care ASR Principele Radu a dezvelit placa memorială așezată la intrarea în muzeu, menită să amintească acel moment istoric pentru muzeografia națională, pentru cultura României.

Nu am uitat nici celelalte momente în care Familia Regală a României și-a arătat interesul pentru Muzeul nostru, care, de altfel, a sprijinit, cu bucurie, alcătuirea colecției de artă națională găzduite la Palatul Elisabeta.

Considerăm acordarea Înaltului Patronaj al Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei române, drept o recunoaștere a meritelor tuturor celor care, în ultimii 30 de ani, de la reînființarea Muzeului și de la revenirea sa în locul ce îi era atribuit de drept, încă din vremea Regelui Carol I, au trudit pentru a face din Muzeul Național al Țăranului Român o instituție care să continue strădania întemeietorilor, în frunte cu Alexandru Tzigara-Samurcaș, cel atât de apreciat de toți regii României, pe care i-a slujit cu devotament, până la moarte.



Fotografie de Simion Mechno (Agerpres)



 





Back to main page
 
closed